Jigoro Kano




Stiluri/sisteme asociate:
» Judo

În satul pescăresc Mikage, lângă Kobe, în Japonia, s-a născut Jigoro Kano pe 28 octombrie 1860.

În 1871, familia lui Kano s-a mutat în Tokyo. Copil fiind, Kano era firav, slab, mic de înălţime şi bolnăvicios. Împotriva sfatului doctorului, Kano a decis să facă ceva pentru a îşi îmbunătăţi sănătatea şi în acelaţi timp să înveţe să se apere. La vârsta de 18 ani s-a înscris în şcoala de jujutsu Tenjin Shinyo ryu. Sub tutela lui Fukuda Hachinosuke, Kano şi-a început călătoria spre bunăstarea fizică.

Tenjin Shinyo ryu era o artă marţială blândă care aborda mai mult armonia decât lupta, cu toate că includea şi tehnici de lovitură şi de apucare. După ce a studiat la Tenjin Shinyo ryu, Kano s-a transferat la şcoala Kito ryu pentru a studia cu Tsunetoshi Iikubo. Această formă de jujutsu era mult mai blândă şi mai moderată.

În acele vremuri Kano a început un studiu sistematic şi cuprinzător al celorlalte forme de jujutsu, cum ar fi sekiguchi-ryu şi seigo-ryu. El a înţeles foarte repede că râvnea la o cunoaştere mentală care lipsea din învăţăturile maeştrilor săi. Încerca să înţeleagă superioritatea controlului pe care maeştri lui o dobândiseră. A studiat de asemenea manuscrise ale fondatorilor diverselor şcoli, I Ching (Cartea Schimbărilor), filosofia Lao-Tsze.

KANO a inceput prin a studia diverse scoli de JUJUTSU, el a studiat cu maestrii Heinosuke Yagi si Hachinosuke Fukada scoala TENSHIN SHINYO RYU. Mai târziu a studiat de asemeni sub tutela lui TSUNETOSHI Iikubu - KITO RYU.

În 1880, Kano a început să regândească tehnicile de jujutsu pe care le învăţase. Vroia să combine cele mai bune tehnici învăţate de la diversele şcoli într-un sistem pentru a creea un program de educaţie fizică care să dezvolte atât calităţile fizice cât şi cele mentale. În plus, credea că tehnicile pot fi practicate sub forma unui sport dacă tehnicile mai periculoase erau excluse. Astfel, în 1882, a extras din străvechiul jujutsu cele mai bune aruncări şi apucări, a adăugat şi câteva elemente personale şi a eliminat tehnicile periculoase de lovituri de mâini şi picioare. Kano, la vârsta de 22 ani, a prezentat noul sport obţinut (judo). L-a denumit Kodokan Judo. Termenul de Kodokan se desparte în ko (lectură, studiu, metodică), do (drum sau cale) şi kan (sală sau loc). În consecinţă se obţine “un loc pentru a studia calea”.

Similar, judo se împarte în ju (lin) şi do (drum sau cale) obţinându-se “calea lină”. Kano şi-a înfiinţat şcoala de judo, intitulată Kodokan, în templul budist din Tokyo, Eishoji. Ulterior şcoala s-a dezvoltat şi s-a mutat. Primul Kodokan avea doar 12 saltele (12 x 18 picioare, aprox. 3,65 x 5,48 metri) şi nouă studenţi în primul an. Astăzi Kodokan are peste 500 de saltele şi mai mult de 1 milion de vizitatori anual. Devotamentul lui Kano către judo nu a interferat cu progresul său academic. A studiat literatura, politica, economia politică şi a absolvit Universitatea Imperială din Tokyo în 1881.

http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/5/5a/Jigoro_Kano_and_Kyuzo_Mifune.jpg  http://www.chokeacademy.com/BJJ/jigoro_kano_270.jpg

 

La Inceput scoala infiintata de el era considerata ca oricare alta scoala de jujutsu insa s-a dovedit a fi cu totul altfel deoarece existau o serie de principii diferite de cele ale scolilor vechi. Inlocuind cuvântul "jutsu" cu "do" (cale spirituala ) KANO afirma ca scopul principal era o imbunatatire moral-mentala pâna la atingerea eticului ideal. Ideea lui KANO a fost acceptata si tot asa au luat nastere mai târziu artele martiale moderne (Gendai Budo) precum Kendo, Iaido, Kyudo, Aikido, Karatedo, si altele.

Cele mai importante dintre teoriile sale despre arte martiale s-au dezvoltat din studiile acestuia despre cartile "secrete" HONTAI si SEIKO care vorbesc despre fundamentele NAGE (proiectii) prin principiile din KITO RYU Jujutsu. Toate acestea Impreuna cu cunostintele sale despre lupta, din Tenshin Shinyo–Ryu l-au determinat pe KANO sa se retraga la templul Eishoji pentru a dezvolta propria metoda de lupta, JUDO. Denumirea nu era noua In contextul jujutsu-lui dar mai mult ca principiu ; ceea ce facea jujutsu lui KANO diferit era modul sau de abordare al antrenamentului .Incercand sa pastreze tehnicile de jujutsu,care Insa avea o reputatie foarte proasta, el a schimbat intrega filosofie despre arta sa. KANO sublinia aspectul fizic deosebit al artei, modificand tehnicile pentru a le prezenta intregului public, fiind sugerat de asemeni si aspectul sportiv al artei sale. KANO a aranjat KATA in asa fel pentru a asigura siguranta si buna dispozitie In timpul antrenamentului, dar a pastrat SHIAI (concurs) pentru a testa tehnicile in situatii de semi-lupta. KANO este cel care a introdus de asemeni si sistemul de gradare care consta In grade KYU si DAN (nivel), sistem ce nu a existat pâna atunci ( se pare ca a fost preluat din sistemul universitar nipon de la acea data ). KANO a antrenat de asemeni oficialitati militare si guvernamentale, iar drept urmare popularitatea judo–ului s-a raspândit repede .

Ceea ce este foarte important este faptul KODOKAN JUDO si-a capatat popularitatea datorita AIKI-JUJUTSU-lui. KANO era el insusi un jujutsuka excelent Insa avea totusi nevoie de un om care sa dovedeasca ca arta sa era de "neInvins " si acesta va fi Saigo Shida care isi va schimba numele in Saigo Shiro (1867-1922). Shiro era fiul adoptiv al maestrului de Aikijujutsu Saigo Tanomo (1830-1905). Saigo Tanomo era mostenitorul KARO suprem vasal al lui Matsudaira Katamori In acel timp conducator al clanului AIZU si a studiat Aikijujutsu si Kenjutsu cu Takeda Soemon (1758-1853). Saigo a studiat patru ani Takeda Ryu scoala Inca mai pastrându-si numele si In acele timpuri. Daito Ryu este numele introdus de Takeda Kunitsugu folosit cel mai mult de Takeda Sokaku . Shiro Saigo a devenit maestru de Daito-Ryu cand era foarte tanâr. Shiro Saigo a venit In Tokyo la vIrsta de paisprezece ani pentru a cauta un instructor de jujutsu insa a fost recrutat de Jigoro Kano pentru a fi "reprezentantul" sau pentru KODOKAN. Acesta este de fapt motivul pentru care Takeda Sokaku a devenit cel mai bun maestru in locul Shiro Saigo. Saigo era recunoscut avand o abilitate deosebita si forta la o varsta mica, el atingInd nivelul de GODAN la vârsta de 21 de ani. In cadrul concursurilor organizate Intre Kodokan si scolile de Jujutsu, Saigo i-a Infrânt usor pe toti oponenti sai folosindu-se In mod deosebit de tehnica sa favorita YAMA ARASHI. Kodokan si-a dovedit eficienta datorita Aikijujutsu-lui, cele mai multe dintre tehnicile folosite de Saigo nefiind invatate de la Kano. Aikijujutsu avea peste o mie de tehnici in timp ce Kodokan numara In jur 150.Dupa multi ani Saigo a renuntat atât la Aikijujutsu cIt si la Kodokan Judo devenind reporter si maestru de Kyudo (tragere cu arcul). Saigo Shiro, probabil unul dintre cei mai buni jujutsuka, a murit la 23 decembrie 1922 la vârsta de 57 de ani. CInd JUDO a intrat in secolul XX multe KORYU "scoli vechi" disparusera sau erau pe cale de disparitie. Acesta era momentul potrivit pentru ca JUDO sa devina puternic.

În 1886, datorită rivalităţii dintre şcolile de jujutsu şi cele de judo, s-a organizat un concurs pentru a determina care artă este superioară. Studenţii lui Kano au câştigat uşor competiţia, stabilindu-se astfel superioritatea judo-ului şi a principiilor şi tehnicilor sale practice. Categorisirea Kodokan Judo a fost definitivată în 1887. Kodokan avea trei ţeluri: educaţia fizică, eficienţa în concurs şi antrenamentul mental. Structura sa ca o artă marţială era de aşa natură încât putea fi practicat ca un sport competitiv. Loviturile, şuturile, anumite luxaţii şi alte tehnici prea periculoase pentru competiţii erau predate doar studenţilor avansaţi.

Începând cu 1889, Kano a părăsit Japonia pentru a vizita Europa şi Statele Unite. A călătorit peste hotare de 8 ori pentru a propaga judo şi de câteva ori pentru a participa la Jocurile Olimpice şi la întâlnirile diferitelor Comitete. În ciuda condiţiilor grele de muncă, mai mulţi studenţi ai lui Jigoro Kano şi-au dăruit existenţa propagării judo-ului în ţări străine. În 1892, judo a început să se răspândescă în toată lumea, odată cu citirea de către Takashima Shidachi în faţa societăţii japoneze din Londra a istoriei şi dezvoltării judo-ului. În 1895, Kano a clasificat aruncările din judo în Go Kyo No Waza.

În 1900, a fost înfiinţată Asociaţia Purtătorilor de Dani Kodokan. Pe 24 iulie 1905, reprezentanţii principalelor şcoli de jujutsu (ryu) din Japonia s-au adunat la Institutul Butokukai din Kyoto pentru a se pune de acord asupra formelor de Kodokan Judo şi pentru a continua dezvoltarea tehnicilor sportive.Tehnicile străvechi de jujutsu, particulare fiecărei şcoli, aveau să rămână prezervate pentru posteritate în kata (luptă regizată). În 1907, Gunji Koizumi s-a dus în Statele Unite pentru a preda judo. În 1909, Kodokan a devenit Fundaţie Oficială a Japoniei. În acelaşi an Jigoro Kano a devenit primul membru de origine japoneză al Comitetului Internaţional Olimpic.

În 1910, judo a fost recunoscut ca un sport care putea fi practicat în siguranţă şi în 1911 a fost adoptat ca fiind parte a sistemului de educaţie japonez. În acelaşi an, au luat fiinţă: Departamentul de Instructori de Judo Kodokan, Asociaţia Centurilor Negre Kodokan şi Asociaţia Japoneză de Atletică. Începând cu a cincea olimpiadă, desfăşurată la Stockholm, Kano a început să participe la toate Jocurile Olimpice şi întâlnirile Comitetelor Olimpice Internaţionale şi a devenit o personalitate în sportul de pretutindeni. Judo-ul Kodokan a fost reevaluat de către membri săi în 1920. Go Kyo No Waza a fost revizuit, adăugându-i-se 40 de aruncări. 8 aruncări din precedenta clasificare au fost excluse.

În 1921, s-a înfiinţat Societatea de Cercetări Medicale în Judo. Motto-urile Kodokan erau : Seriyoku-zenyo (maxim de eficienţă) şi Jita-kyoei (beneficii şi bunăstări reciproce), accetuând astfel latura morală şi spirituală alături de antrenamentul fizic. Ultimul ţel era de a perfecţiona individul astfel încât să fie de folos societăţii. Faza spirituală, dezvoltată gradual, a fost completă în anul 1922. În acelaşi an, s-a înfiinţat Societatea Culturală de Judo Kodokan. Pe parcursul vieţii, Kano a obţinut doctoratul în judo, echivalentul a 12 dani, dobândiţi doar de fondatorul judo-ului. A muncit constant pentru a asigura dezvoltarea atleticii şi a sportului japonez în general, fiind numit în consecinţă “Părintele Sportului Japonez”.

În 1935, i s-a înmânat premiul Asahi pentru contribuţia deosebită la organizarea sportului în Japonia pe tot parcursul vieţii sale. Pe lângă calităţile sala de inovator şi bun administrator, Kano era şi un luptător iscusit, lucru susţinut de toţi judoka avansaţi, care s-au recunoscut învinşi în faţa lui Kano.

În timpul călătoriei de întoarcere de la întâlnirea Comitetului Internaţional Olimpic de la Cairo, unde a reuşit să nominalizeze Tokyo pentru desfăşurarea Jocurilor Olimpice din 1940, Kano a murit de pneumonie, la bordul navei S.S. Hikawa Maru pe 4 mai 1938, la vârsta de 78 de ani.

Kano a facut JUDO-ul sau un standard de educatie fizica pentru Politia japoneza si pentru armata . In 1889 KANO l-a trimis pe Yamashita Yoshiaki In Statele Unite pentru a preda JUDO la universitatea HARVAD si la academia ANNAPOLIS. Odata cu prezentarea Judo-ului in Statele Unite popularitatea sa a crescut considerabil.