Capoeira


CAPOEIRA
Arta mistică a sclavilor afro-brazilieni


Scurtă incursiune istorică

     În preajma anului 1500, conchistadorii portughezi conduşi de exploratorul Pedro Alvares Cabral au ajuns în Brazilia. Una din primele măsuri luate de noii veniti a fost aceea de a subjuga populaţia băştinaşă, indienii brazilieni, în vederea furnizării pentru portughezi a fortei de muncă pentru plantaţiile de bumbac şi trestie de zahăr. Experienţa cu aborigenii s-a transformat într-un fiasco. Aceştia fie au murit repede în captivitate, fie au fugit la casele lor din apropiere. Văzând aceasta, portughezii au început să aducă mână de lucru din Africa. De cealaltă parte a Atlanticului femeile şi bărbaţii liberi erau prinşi în captivitate, îmbarcaţi pe nişte vase de sclavi terifiante şi trimişi în voiaje de coşmar, care se terminau, pentru cei mai mulţi dintre ei, cu sclavie pe viaţă.
     Grupurile de emigranţi Bantu sunt considerate ca fiind fondatorii Capoeirei. Aceştia au adus odată cu debarcarea pe noile tărâmuri şi cultura lor, cultură care nu a fost păstrată prin cărţi sau prin exponatele de muzeu ci prin inima, sufletul, mintea şi corpul practicanţilor. Această cultură a fost transmisă de la tată la fiu de-a lungul generaţiilor. A început cu candomble - o religie, berimbau - un instrument muzical, vatapa - o mâncare şi multe alte lucruri, care toate la un loc au reprezentau un mod de viaţă.
     Mulţi dintre cei care au reuşit să scape de opresiunea conchistadorilor au fondat localităţi independente numite quilombos. Aceste quilombos au o importanţă deosebită în dezoltarea capoeirei. Au existat cel puţin 10 mari quilombos cu organizaţii socio-economice proprii şi relaţii comerciale cu oraşele învecinate.
     Odată cu sosirea, pe teritoriul Braziliei în anul 1808, a regelui portughez Dom Joao al VI-lea şi a întregii sale curţi care fugeau de invazia lui Napoleon Bonaparte pe teritoriul Portugaliei, lucrurile s-au schimbat. Noii veniţi au înţeles, ca o condiţie a dominării populaţiei bătinaşe, distrugerea culturii acestora. Capoeira, ca o componentă de bază a tradiţiei culturale locale, începuse să fie persecutată, proces culminând cu scoaterea sa în afara legii în 1892.
     Practicarea capoeirei a condus la formarea unor grupuri mici dar foarte unite. A format luptători agili şi periculoşi. Uneori, pe durata sesiunilor de capoeira practicanţii se accidentau, ceea ce nu corespundea cerinţelor foarte severe de muncă impuse de marii latifundiari. Chiar dacă supraveghetorii de pe plantaţii şi stăpânii de sclavi erau mai puţin conştienţi de toate aceste activităţi din interiorul comunităţii sclavilor decât erau regele şi suita sa de intelectuali, ei totuşi şi-au dat seama că ceva "nu miroase a bine".

Originea capoeirei

     Trebuie subliniat faptul că există multe alte teorii care au încercat să explice originea capoeirei. Potrivit unei teorii răspândite, capoeira era un stil de luptă care a luat forma exterioară de dans, pentru a putea fi practicată fără cunoştinţa stăpânilor de sclavi. O altă teorie afirmă că populaţia Mucupes din sudul Angolei avea un ritual iniţiatic prin care fetele deveneau femei, cu ocazia căruia tineri luptători erau angajaţi într-un N'golo sau "dansul zebrelor" ce reprezenta un dans cu caracter războinic. Potrivit acestei teorii, dansul N'golo era însuşi capoeira.
     Toate aceste teorii au importanţa lor aparte atunci când dorim să înţelegem mitul ce înconjoară apariţia şi evoluţia filogenetică a capoeirei, însă bazându-ne pe datele şi informaţiile pe care le deţinem în prezent nu putem afirma că aceste puncte de vedere sunt nişte afirmaţii riguroase, conforme cu adevărul istoric. Probabil prin cercetări viitoare, teoria propusă de noi în rândurile de mai sus, şi anume - Capoeira: o formă de artă apărută prin combinarea diverselor dansuri şi tehnici de luptă de origine africană care s-au dezvoltat pe teritoriul brazilian, în principal în secolul XIX - se va constitui deasemeni într-o teză depăşită.

Epoca modernă

     Capoeirista (practicanţii de Capoeira), cu abilităţile lor de luptători, cu încrederea în sine şi pronunţatul caracter de individualitate au degenerat repede în benzi criminale, transformând Capoeira într-un fenomen negativ.
     La începutul secolului XX, în Rio capoeirista erau implicaţi în diverse ambuscade stradale, hărţuiri de persoane şi acte criminale. Indiferent de culoarea pielii practicanţilor, alb, negru sau "mulatto", aceşti luptători erau experţi în lupta cu picioarele (golpes), secerări (rasteiras) şi lovituri cu capul (cabecadas) precum şi în mânuirea armelor ascuţite. În localitatea Recife capoeira era asociată cu activitatea principalelor formaţii muzicale ale oraşului, acestea fiind conduse de către cei mai puternici capoeirista. Pe durata carnavalelor aceste bande cutreierau oraşul iar dacă se întâlneau cu o bandă rivală, întâlnirea lor degenera în bătăi de stradă şi vărsări de sânge. În Bahia, capoeirista erau văzuţi de asemenea ca nişte criminali.

Mestres de capoeira - figuri de legendă ale capoeirei de-a lungul secolelor

     Persecuţiile şi confruntările cu poliţia au continuat. În Rio şi Recife această formă de artă s-a stins treptat, ea rămânând prezentă doar în ţinutul Bahia. În această perioadă şi-au făcut prezenţa figuri legendare, cum au fost temuţii luptători Besouro Cordao-de-Ouro în Bahia, Nascimento Grande în Recife şi Manduca da Praia în Rio. Se crede că Besouro a trăit în localitatea Santo Amaro de Purificacao şi i-a fost mentor unui alt mare capoeirista pe numele său Cobrinha Verde.
     În anul 1932 în Salvador, Mestre Bimba (Manuel dos Reis Machado) a deschis prima şcoală de capoeira. El a început să predea conform afirmaţiilor sale "stilul regional de luptă din Bahia" cunoscut sub deumirea mai populară de Capoeira Regional, o formă mult mai agresivă şi cu o manieră mai rapidă de executare a tehnicilor de luptă decât cealaltă formă tradiţională "Capoeira Angola".
     În 1941 Mestre Pastinha (Vincente Ferreira Pastinha) a inaugurat prima şcoală publică de capoeira, unde maestrul preda forma tradiţionalistă - Capoeira Angola. A devenit cunoscut sub pseudonimul de "filozoful capoeirei" datorită numeroaselor aforisme transmise învăţăceilor săi şi nu numai.

Capoeira în zilele noastre

     Capoeira a înregistrat o dezvoltare extraordinară pe parcursul ultimilor 50 de ani, fiind acceptată, în cele din urmă, de către opinia publică braziliană. Şcoli şi competiţii de capoeira au apărut peste tot. Anul 1974 a adus mult aşteptată şi pe deplin meritată recunoaştere de sport naţional al Republicii Brazilia. Acest lucru a condus imediat la înfiinţarea unui for superior central şi anume Federaţia Naţională de Capoeira.
     Care este forma de practicare a capoeirei în zilele noastre? De obicei o sesiune de capoeira începe prin acordurile specifice realizate de un grup de muzicanţi cântând la instrumente cum ar fi berimbau, atabaque, pandeiro şi agogo. Muzicanţii sunt aşezaţi la baza (pe'da) cercului (roda). În continuarea acestei formaţii de cerc sunt dispuşi capoeiristas (jucătorii sau practicanţii de capoeira), ocupând fie o poziţie înaltă, fie o poziţie ghemuită. Muzicanţii acompaniaţi sau nu de jucători cântă instrumental şi vocal diverse cântece portugheze. Performerii intră în joc prin dreptul bazei cercului (pe'da roda), deobicei executând o roată laterală ("au" în portugheză). Odată aflaţi în interiorul cercului cei doi jucători prezintă o coregrafie mixtă de acţiuni de luptă non-contact sau (semi-contact) între cei doi participanţi la joc şi mişcări ritualice de dans, după cum deosebim: lovituri de picior joase, înalte sau executate din săritură; piruete, întoarceri, eschive; elemente acrobatice statice (diverse menţineri ale corpului în poziţii care sfidează legile gravitaţiei) şi dinamice (răsturnări şi salturi înainte/înapoi şi lateral cu sau fără întoarceri).
     Faima capoeirei a depăşit demult graniţele Braziliei, admiratori din multe ţări lăsându-se fascinaţi de caracteristicile sale. Capoeira a stârnit interes foarte multor persoane din tot atâtea motive. Mai întâi de toate, frumuseţea artei exprimate este una de ordin hipnotic. Capoeira este în acelaşi timp un dans şi o luptă între doi combatanţi. Ea reprezintă mult mai mult decât o combinaţie de elemente acrobatice, tehnici de arte marţiale şi mişcări de dans. Capoeira se descoperă pentru cei iniţiaţi ca fiind o împletire de ritmuri şi melodii captivante, de practici culturale ancestrale, de istorie, cunoaştere şi civilizaţie aparţinând celui mai enigmatic continent - Africa - şi dezvoltate în mediul unic oferit de spaţiul geografic al Braziliei.
     Un capoeirista veritabil trebuie să cunoască interpretarea orală şi instrumentală a cântecelor specifice acestei arte orale unice. Să fie un maestru al dansului maculele. Să descopere, să înţeleagă, să respecte şi să transmită mai departe întregul bagaj de tradiţii şi practici cultrurale care înconjoară fenomenul capoeirei. Un capoeirista poate să-ţi fie duşman dar de cele mai multe ori îţi este aliat, un prieten. Un capoeirista este un filozof al vieţii. Un capoeirista reprezintă, de fapt, toate acestea la un loc.