Choy Lee Fut


CHAN YONG FA
“ Numele meu este Chan Yang Fa şi fac parte din a cincea generaţie a descendenţilor direcţie ai lui Chan Heung – fondatorul stilului Choy Lee Fut. M-am născut în Canton, China. La vârsta de 4 ani, am fost iniţiat în arta Choy Lee Fut de către bunicul meu, Chan Yiu Chi şi de către tatăl meu, Chan Wan Hon. Prin amintirea conversaţiilor purtate cu bătrânii familiei şi prin revenirea la însemnările strămoşilor mei, sper să scriu pe scurt în acest articol originile Choy Lee Fut astfel încât lumea să poată înţelege mai bine sistemul nostru de arte marţiale.


Primii doi profesori ai lui Chan Heung

Stră-străbunicul meu, Chan Heung, s-a născut in satul Ging Mui din districtul Ngi Sai, ţinutul Sun Wui, din provincia Kwantung. De la vârsta de 7 ani, lui Chan Heung i s-au predat artele marţiale de către unchiul sau Chan YuenWu. Deşi copil fiind, Chan Heung era puternic şi învăţa repede. Poseda o abilitate naturala şi a reuşit rapid să câştige afecţiunea unchiului sau, care nu a precupeţit nici un efort pentru al învăţa tot ce ştia. In câţiva ani, Chan Heung a făcut un asemenea progres in Kung Fu, încât a fost îndemnat de către unchiul sau să-şi deschidă o şcoală proprie în oraşul Sun Wui. Pe măsură ce trecea timpul si reputaţia sa creştea, câştiga din ce în ce mai mulţi elevi. Intr-o bună zi, el a aflat că un alt instructor, pe nume Lee Yau Shan a fost invitat sa predea prin împrejurimi. Lee era un discipol al călugărului Shaolin Jin Sin şi se spunea despre el că poseda o abilitate formidabilă. Chan Heung, fiind puternic motivat şi un iubitor al luptei de calitate , s-a hotărât să-l testeze. L-a surprins pe Lee în momentul în care acesta ieşea dintr-un restaurant şi a încercat să-l doboare la pământ, punându-i braţele în jurul mijlocului. Totuşi, Lee a suportat atacul calm, şi-a îndoit uşor genunchii şi şi-a coborât Chi-ul şi centrul de greutate într-un asemenea mod încât, oricât de mult a încercat Chan Heung, nu a reuşit să-l clintească pe Lee. Apoi, Lee s-a răsucit, a ridicat un picior pentru ai pune piedica şi a lovi în acelaşi timp şi l-a aruncat la o depărtare de câţiva metri. Le a fost curios să intre în vorbă cu atacatorul său când a văzut că Chan Heung a fost capabil să sară nevătămat în picioare după ce căzuse. Lee l-a lăudat pe Chan Heung şi a vrut să ştie cărei şcoli aparţinea Chan Heung şi din ce motiv l-a atacat în mod atât de laş mai degrabă, decât să-l cheme la o lupta dreaptă. Lui Chan Heung i s-a făcut ruşine şi a răspuns că atacul a fost ideea sa de a încerca să-şi testeze performanţele proprii şi că nu vrea să-şi implice profesorul în înfrângerea suportată. Amuzat de acest răspuns, Lee l-a părăsit pe Chan Heung in uluiala acestuia.
După câteva zile, Chan Heung a aflat că Lee afirmase că cineva aşa tânăr şi puternic ca Chan Heung, cu un aşa talent şi inteligenţa ca a lui, îşi irosea viaţa si talentul din cauza că vanitatea il impiedica să-şi îmbunătăţească performanţele. În acel moment, Chan Heung a realizat adevărul şi şi-a dat seama că nu există limite ale artei Kung Fu, apoi şi-a părăsit imediat postul de Instructor Principal, înscriindu-se la şcoala lui Lee. Chan Heung a fost discipol al lui Lee timp de 5 ani şi şi-a adus performantele la un nou nivel, mai ridicat.


Calugarul Choy Fook

Într-o zi, Lee Yau Shan şi Chan Heung au auzit de un călugăr izolat, pe nume Choy Fook, care trăia într-un templu aflat pe muntele Law Fou. Acest călugăr era recunoscut pentru cunoştinţele sale în Medicina Chinezească. Lee i-a spus lui Chan Heung că, dacă acest călugăr era aşa de priceput în DIT DAT ( tratamentul vătămărilor musculare şi ale oaselor), trebuia să fie priceput şi in artele marţiale. Roşi de curiozitate, Lee şi Chan s-au hotărât să-l viziteze pe acest călugăr imediat. Ajungând la intrarea în templu, ei au întâlnit un om care, deşi era bătrân, era înalt şi musculos, cu o privire pătrunzătoare. El le-a spus că este unul din discipolii călugărului Choy Fook şi i-a invitat pe cei doi vizitatori să intre în templu şi să bea nişte ceai cu el în timp ce îl aşteptau pe învăţătorul său, care trebuia să se întoarcă din plimbările sale zilnice.
În timp ce cei doi vizitatori stăteau aşezaţi, bătrânul a început să taie lemne pentru a fierbe apa cu mâinile goale (Chan Heung va descoperi curând ca tăiatul lemnelor cu mâinile goale era o parte din antrenamentul zilnic). Lee deveni curios. El ii spuse lui Chan Heung că performanţele în Kung Fu ale acestui bătrân sunt foarte bune şi că dacă acesta le arata ceva in beneficiul lor, trebuie si ei să îi arate bătrânului câteva din secretele lor. Lee s-a ridicat şi a mers până lângă piatra de măcinat orez a bătrânului care era pusă lângă treptele de la intrarea în templu. Mai întâi, a afânat pământul din jurul pietrei, apoi s-a dat înapoi şi cu o lovitură de picior o aruncă în aer . Bătrânul l-a privit cu amuzament. Apoi a mers până lângă piatra de măcinat orez şi a retezat un colţ al acesteia, pulverizând-o cu mâinile goale si aruncând praful la picioarele lui Lee; le-a spus că el este chiar Choy Fook şi că pulberea este un subiect de meditaţie pentru vizitatorii care nu se poartă cuviincios.
Lee, plin de respect pentru Choy Fook, i-a mulţumit acestuia şi a plecat imediat, lăsându-l pe Chan Heung acolo. Fiind un tânăr sincer şi devotat artelor marţiale, Chan Heung şi-a dat seama că i se oferă o ocazie pentru a-şi continua antrenamentul cu un profesor cu un nivel de pregătire mult superior. El a căzut imediat în genunchi în faţa călugărului Choy Fook şi l-a implorat să-l accepte ca discipol. Choy Fook l-a cântărit pe Chan Heung în linişte - ţinând cont de atitudinea tânărului – şi a decis că cererea lui este una sinceră. A zâmbit şi i-a spus lui Chan Heung că dacă vrea să-i fie discipol, trebuie să se supună la trei reguli, dacă nu, să plece imediat.
Cele trei reguli pe care Choy Fook le-a ordonat lui Chan Heung să le respecte erau:
1. Chan Heung trebuie să stea cu el la mânăstire cel puţin zece ani până la sfârşitul uceniciei sale
2. Îi este interzis lui Chan Heung să-şi folosească cunoştinţele pentru a ucide sau mutila pe cineva şi nu trebuie niciodată să se laude cu ceea ce ştie
3. Chan Heung trebuie să lovească piatra de măcinat orez în aşa fel încât să o pună în locul ei iniţial.
Spre marea încântare a lui Chan Heung, piatra s-a aşezat cu uşurinţă în vechiul său loc şi astfel Chan Heung deveni discipol al lui Choy Fook.
În următorii 10 ani, Choy Fook l-a învăţat pe Chan Heung Kung Fu cu o mare acurateţe şi disciplină. Fiecare tehnică nouă lua zile întregi pentru a fi învăţată; Chan Heung trebuia să stăpânească foarte bine fiecare mişcare şi doar atunci când o executa cu viteză, precizie, putere trecea la învăţarea unei noi mişcări. Chan Heung şi-a îmbunătăţit performanţele în kung fu considerabil, iar stilul său era foarte diferit de ceea ce făcuse. Cunoştinţele predate de Choy Fook, indiferent dacă erau despre tehnicile pumnilor goi, baston sau de antrenamentele cu manechin, erau fără de sfârşit în semnificaţie şi pline de schimbări subtile, asemenea naturii însăşi. Această combinaţie de muncă grea, dedicaţie, abilitate naturală şi destinul de a avea un învăţător bun, i-a permis lui Chan Heung să-şi termine învăţarea în perioada de 10 ani stabilită.


CHOY FOOK îl invită pe Chan Heung să plece

Într-o zi, Choy Fook a dat un banchet în onoarea lui Chan Heung şi l-a invitat pe acesta să-şi ia la revedere. În timpul festivităţilor, Choy Fook i-a spus lui Chan Heung despre locurile sale de origine. El era originar din mânăstirea Shaolin din Fukien, care a fost distrusă prin foc. În timp ce el era in Fukien, armata Ching a invitat 36 de călugări din mânăstirea sa, să ajute la înăbuşirea unei revolte în Tibet, revoltă ce dura de 3 ani. A fost nevoie de trei luni pentru a recuceri Tibetul. Temându-se de îndemânarea războinică dovedită de călugări, guvernul Ching i-a invitat pe aceştia să se alăture armatelor sale ca soldaţi călugări. Când aceştia au refuzat, guvernul Ching, temându-se de viitoarele împotriviri ale lor, s-a decis să înlăture întregul ordin monastic Shaolin, punând foc întregului complex de temple în a 25-a zi a celei de a 7-a lună din cel de-al 11-lea an al domniei împăratului Jung Jing ( aproximativ, în jurul anului 1734). Toţi au murit în afară de 6 călugări; Choy Fook era unul dintre aceştia şi a scăpat cu capul în flăcări. El a fost poreclit „cap rănit” din cauza cicatricii rămase de la arsură. Ulterior, el şi-a croit calea către Muntele Law Fou din provincia Kwantung, unde s-a şi ascuns.
Choy Fook a continuat spunându-i artele de luptă Shaolin erau originare de la fondatorul mănăstirii, Călugărul Dart Mor ( Bodhidharma ) şi mai târziu au fost perfecţionate de Călugărul Gok Yuen şi de alţii. Maeştrii din afara mănăstirii au fost şi ei invitaţi să contribuie la aceasta cu cunoştinţele şi arta lor. Dintre aceştia au făcut parte şi celebrii Lee Sau şi Bak Yuk Fung. Cu timpul şi cu o experienţă continuă, artele de luptă Shaolin au fost şi mai mult rafinate. Şase ani de practică Shaolin în Kung Fu pot fi priviţi ca o realizare mică, zece ani însă pot fi priviţi ca o realizare calificată. Choy Fook spuse că nu ştie dacă a fost norocul lui Chan Heung sau al lui ( relativ la artele marţiale Shaolin) faptul că Chan Heung a reuşit să înveţe tot ceea ce el l-a putut învăţa, din moment ce el se împăcase cu gândul că ar putea muri, ducând astfel cunoştinţele sale în mormânt. Deşi era destul de hotărât să-l trimită pe Chan Heung acasă, Choy Fook a continuat prin a spune că, pentru a fi un adevărat urmaş al lui Shaolin, omul trebuie să caute calea lui Buddha, ca şi învăţarea „ celor şase vrăji fermecate”. Auzind acest lucru, Chan Heung s-a hotărât să rămână încă doi ani, până când va fi gata să părăsească mânăstirea la sfârşitul celui de-al doisprezecelea an de pregătire.
În momentul despărţirii, Chan Heung l-a rugat pe învăţătorul său să-i prezică viitorul. Choy Fook i-a spus că deşi nu îi este menit a duce o viaţă de curtean, ( ocuparea postului de consilier de război), el şi urmaşii săi vor conduce oamenii atâta timp cât tradiţia Shaolin va fi respectată. Printre alte sfaturi date, Choy Fook i-a împărtăşit lui Chan Heung un cuplet dublu pe care timpul l-a confirmat ca fiind adevărat:
„Dragonul şi tigrul s-au întâlnit în ceruri, pentru a reînvia şcoala noastră Shaolin.
Arată urmaşilor tăi calea cea dreaptă, care a susţinut şi înviorat fiecare generaţie.”

Când Chan Heung şi-a luat la revedere, el a fost condus până la poalele muntelui de către trei din colegii săi de învăţătură. Cei trei erau Jeung Tin Cheung ( poreclit Jeung Curajosul), un călugăr de pe Muntele Law Fou pe nume Tung Kwan şi un om care era chiar din ţinutul său Sun Wui, pe nume Chang Chung Nin.

Chan Heung se întoarce în ţinutul Sun Wui

Chan Heung s-a întors în satul său, unde a înfiinţat o clinică pentru a-i îngrijii pe cei bolnavi şi a-i ajuta pe cei săraci. Mai târziu, el a fost convins de către bătrânii familiei să înfiinţeze o şcoală în sediul vechii primării a satului. El a numit acest edificiu Hung Sing Gwoon, iar clinica să Wing Sing Tong. La acea vreme, el a judecat că toate ramurile importante ale artelor marţiale chinezeşti izvorau din templele Shaolin, cum ar fi stilurile celebre din familiile Hung, Lau, Choy, Lee şi Mok. Văzând că stilul său de Kung Fu
A fost de asemenea predat de învăţători ca Choy, Lee sau Chan, s-a gândit că ar fi bine să le sinterizeze învăţăturile şi să dea stilului său un nume care le-ar comemora şi le-ar onora faptele, în loc să-şi denumească stilul în mod egoist Chan. El a ales numele CHOY LEE FUT, din următoarele motive: CHOY, în onoarea călugărului Choy Fook, care i-a predat multe din cunoştinţele sale; LEE, în onoarea lui Lee Yau Shan, iar în acelaşi timp pentru a comemora alţi precursori ca Lee Sau, care a extins şi îmbunătăţit artele marţiale Shaolin; şi FUT, semnificând Buddha, pentru a comemora originile budiste ale artei, din moment ce toţi cei trei mentori ai săi se trag din templul Shaolin.
Trei ani mai târziu, la invitaţia unchiului său şi a organizaţiei locale de peste ocean, Chan Heung şi-a părăsit satul natal pentru a se duce peste Oceanul de Nord (Oceanul de Nord se referă la zona din jurul provinciilor Shantung şi Hopei din China de Nord o analiză mai amănunţită a manuscrisului mi-a dat impresia că locul menţionat este de fapt America). Acolo, el i-a învăţat pe chinezii de peste ocean timp de trei ani, după care au urmat încă trei ani în Hong Kong în care i-a învăţat pe compatrioţii săi de acolo. Apoi el a traversat Oceanul de Sud (Malaysia şi Singapore) pentru a preda timp de câţiva de ani în cadrul Asociaţiei Kwantung. Când s-a întors la Muntele Law Fou pentru a-l vizita pe Choy Fook, el a descoperit că învăţătorul său murise în timpul absenţei sale, la vârsta de 112 ani ( când Chan Heung l-a întâlnit pentru prima dată pe Choy Fook, călugărul avea deja 96 de ani.) interpretând faptul că nu a reuşit să-l vadă pe învăţătorul său încă o dată înainte ca acesta să moară, el a ales drept penitenţă preluarea sarcinii de a aşterne pe hârtie toate cunoştinţele sale şi de a le cuprinde intr-o carte în scopul de a fi o mărturie scrisă pentru posteritate, împiedicând astfel posibilitatea interpretărilor greşite şi strecurarea ambiguităţilor în arta descrisă. El a intitulat acest manuscris „ Manualul Artelor de Luptă Choy Lee Fut”. ( Acest manual este de fapt o colecţie de „ formule” de o largă varietate de forme Choy Lee Fut ce se execută mâna liberă, cu arme, fiecare notată in mod distinct în următorul mod: 1- numele secvenţei de mişcări, 2- orientarea corpului faţă de est, 3- descrierea mişcării părţii superioare a corpului, 4- descrierea mişcării părţii inferioare a corpului, 5- o explicaţie a utilizării practice pentru autoapărare).
Stră- străbunicul meu a transmis arta să fiilor săi Koon Pak şi Şi Long ( cunoscut şi ca On Pak). Şi Long a primit numai cunoştinţele medicale şi formula magică. El a murit în tinereţe fără a avea un urmaş de sex masculin.
Străbunicul meu, Koon Pak, a transmis arta să fiului său Yiu Chi, care la rândul său a transmis-o tatălui meu, Wan Hon. Totuşi, în principal prin eforturile primelor trei generaţii, arta Choy Lee Fut s-a răspândit de-a lungul şi de-a latul Chinei, în Hong Kong, Macau, Asia de Sud-Est şi în lumea occidentală.
Tatăl meu a murit în Canton în anul 1979, iar acum este rândul meu să duc mai departe tradiţia familiei de a propaga arta Choy Lee Fut.
Majoritatea materialului din acest articol provine dintr-un manuscris scris de către Chan Yiu Chi, intitulat în mod potrivit „ Istoria Choy Lee Fut”. Acest manuscris este parţial istoric şi parţial autobiografic. Copia originală scrisă de mână este încă păstrată în familie. Acest manuscris nu a fost destinat niciodată publicării, căci conţinea prea multe relatări controversate ale unor evenimente istorice. A fost scris numai pentru membrii familiei şi pentru un număr restrâns de discipoli demni de încredere.”