Goju Ryu


Gōjū-Ryū este unul din cele patru mari stiluri de karate care îşi au originea pe insula Okinawa. Gōjū-Ryū karate este un stil care uneşte tehnici dure cu tehnici şi mişcări moi, evaziuni moi cu atacuri dure.

Goju-ryu - un stil de karate din Okinawa

Goju-ryu este un stil străvechi de karate din Okinawa care îşi are începutul în sistemul dur al luptei corp la corp din sudul Chinei şi care a păstrat în sine arta adevăratei lupte.

Goju-ryu este stilul care foloseşte energia internă a omului. La baza karate Goju-ryu se află tehnica luptei corp la corp. Astfel, Goju-ryu poate fi aplicat în soaţii restrânse (ascensor, transport, mulţime).

Deosebirea esenţială de tradiţionalul karate din Japonia constă în tendinţa energetică şi o eficacitate sporită de luptă.

 

Şcoala “Pumnul cocostârcului alb” fost fondată în secolul 16 de fiica unui călugăr Shaolin Wan Gzenyidun. Wan Chjendun a fost un maestru vestit în China şi practica şcoala stilului “tigrului”. Fiind mereu un apărător al dreptăţii, maestrul a fost mortal rănit într-una din lupte. După moartea tatălui, fiica Wang Tzyany a continuat exersările de sine stătător.

Dar, stilul “tigru” este mai potrivit pentru bărbaţii zvelţi şi puternici, la baza căruia stau poziţiile joase şi deplasările puternice cu corpul şi mâinile, ceea ce necesită un mare efort fizic. Un om bine antrenat putea rupe din loc o coastă sau vătăma şira spinării fără mare dificultate.

Pentru răzbunare Wang Tzyany nu era pe potrivă folosirii stilului clasic “tigru”. Căutările neîncetate nu aduceau rezultatele mult aşteptate. Într-o zi strigatul unui cocostârc a curmat meditaţia ei. Dorind să-l sperie Wang Tzyany a aruncat cu un băţ în el, în timp ce cocostârcul s-a ferit cu iscusinţa de el. Atunci ea aruncase cu o piatră în cocostârc. Mare-i fusese mirarea atunci când cocostârcul a parat piatra departe cu o puternică bătaie din aripi. Aceste două mişcări au stat la baza ideii viitorului stil.

Timp de doi ani au fost elaborate tehnicile şi combinaţiile de bază. Accentul s-a pus pe tehnica “eliberării puterii”în timpul mişcărilor cu palma deschisă. Puterea loviturii nu trebuie sa pornească dintr-un punct aparte, cum ar fi din coapse sau umăr, ci din întreg corpul. Inspiraţia se face prin nas, iar expiraţia prin gură. În timpul expiraţiei energia vine din partea de jos a abdomenului, se contopeşte cu energia externă a muşchilor şi se revarsă într-o aruncare puternică. În dependenţă de caracterul mişcării, exista doua feluri de energie: întunecată (suplă) şi luminată (dură).

Este important de menţionat faptul că intenţionând să creeze un stil nou, Wang Tzyany a fost o elevă iniţiată în şcoala “ tigrului”, şi toate combinaţiile ulterioare au fost create în baza acestui stil, încât în rezultat a fost obţinut stilul cocostârcului “crescut” şi “educat” de tigru. E uşor de observat aceasta în kata Goju-ryu, unde practic în aceeaşi mişcare găsim “ideile” acestor două animale. Să zicem, mişcarea puternică de blocaj, ce aminteşte aripa unui cocostârc, se încheie cu apucătură “gura tigrului”, sau folosind poziţia dură şi fixă a picioarelor, caracteristică tigrului, se efectuează o mişcare suplă, eferentă, concomitent cu atacul caustic al ochilor şi gâtului.

Termenul

însemnă "rigiditate"(forta) având aici semnificaţia de "forţa externă", iar înseamnă "moale"(suplete) semnificând "puterea internă". Ryū înseamnă "dragon" în limba japoneză, dar şi "şcoală"(cale). Aşdadar, Gōjū-Ryū Karate s-ar putea traduce prin "şcoala fortei si a supletei" sau "calea fortei si a supletei".

 

Scurt istoric

Gōjū-Ryū este stilul de karate care probabil menţine cele mai multe elemente originare chinezeşti. Dezvoltarea acestui stil specific a început probabil prin Kanryo Higashionna, (1850-1915), originar din Naha, Okinawa. Se crede că a studiat boxul chinezesc în China timp de mulţi ani, probabil stilul hung al shao lin chuan la maestrul de kung fu Liu Liu Ko, de care se zice că ar fi fost pantofar. După întoarcerea pe Okinawa, Kanryo Higashionna a fondat o şcoală proprie de arte marţiale, care se distinge prin integrarea de go-no (dur) şi ju-no (moale) kempo într-un singur sistem. [Termenul de "karate" ("mîna goală") nu exista înca pe vremea aceea, şi stilul lui Higashionna era cunoscut sub denumirea de naha-te (stilul din Naha; te este denumirea unui sistem de arte marţiale de pe Okinawa).

Elevul cel mai prominent al lui Higashionna a fost Miyagi Chojun (1888-1953), care este şi cel care a dat numele de goju-ryu stilului, motiv din care uneori el este numit ca fondatorul stilului. După moartea lui Higashionna, Miyagi a studiat şi el în China, întorcîndu-se la Naha in 1918. Folosirea de tehnici "tensho" sau "moi" în goju-ryu relevă o influenţă puternică a stilului chinezesc de kung-fu denumit stilul Fukien Cocor Alb (Fujian Bai He în limba chineză). Influenţa acestui stil se datorează probabil lui Miyagi Chojun, care se crede că a studiat acest stil în timpul şederii sale în China.

Denumirea stilului a avut loc mai degrabă "prin accident": în 1930, numeroşi maeştrii de arte marţiale japonezi l-au întrebat pe Jin’an Shinzato (elevul cel mai cunoscut al lui Chojun Miyagi) cu ocazia unei şederi la Tokyo cum se numeşte stilul pe care-l practică. Deoarece naha-te nu avea un nume formal, nu a putut denumi stilul. După întoarcerea la Naha/Okinawa, şi după relatarea incidentului, Chojun Miyagi a decis alegerea numelui de Goju-Ryu (şcoala dură şi moale) pentru acest stil moştenit de la Kanryo Higashionna şi dezvoltat mai departe de el însuşi. Acest termen (goju) l-a preluat dintr-un text clasic chinezesc printre altele despre arte marţiale (Bubishi). Acolo, într-un poem numit "Hakku Kenpo" ("cele opt legi ale pumnului") apare: "felul de respiraţie este duritate şi moliciune, şi totul în univers inhalează moale şi exhalează dur".

 

Kata

În antrenamentul de karate, seturi pre-aranjate de mişcări şi tehnici, aranjamente ritualizate de lupte, numite kata joacă un rol fundamental. Kata-urile pot fi înţelese ca un "manual viu" în care tehnicile şi filozofia de karate se transmit peste generaţii.

Kata-urile predate în Goju-Ryu sînt mai degrabă tradiţionale şi deobicei li se acordă o mai mare atenţie decît confruntărilor kumite (sau lupte libere, sparring).

Kata-uri tradiţionale Goju

Taikyoku kata

Taikokyu se predă de regulă la gradele de la jukyu la ikkyu (centură albă la maro). Taikyoku-urile din Goju-Ryu (taikyoku jodan, taikyoku chudan şi taikyoku gedan, taikyoku kake uke, taikyoku mawashi uke) sînt versiuni adaptate pentru acest stil, derivate din taikyoku-urile originale, create de Gigin Funakoshi şi care sînt predate azi de exemplu în kyokushin karate şi shaolin karate. Aceste katas conţin elemente de bază de blocks (aparări) şi atac, precum mişcarea în patru direcţii.

Gekisai kata

Gekisai Dai (cauta si distruge) Gekisai kata se predă de regulă la gradele de la hachikyu la rokukyu (centură galbenă la verde). Gekisai integrează lovituri de picior cu blocks şi lovituri cu pumnul, şi introduce folosirea de tehnici tensho (moi), mişcari în opt direcţii, mişcări laterale şi înapoi, şi poziţia nekoashi dachi (poziţia picior de pisică). Unele pasaje se apropie de tehnici "de intrare" folosite în aikido. Există două versiuni: Gekisai Dai Ni, care incorporează tehnici mai "moi" decît Gekisai Dai Ichi, urmărind însă aceeaşi schemă. Age uke urmat de intrarea in sanchin si lovitura jodan trebuie executat in forta, distructiv, respiratia si timing-ul sunt foarte importante. Lovituta de picior, mae geri, se executa la nivel gedan. Cu toate acestea exista si un ritm la orice kata .

Saifa kata

Saifa kata se predă la nivelele de la gokyu la sankyu (centură verde la maro). Printre altele, saifa instruieşte apărări şi contre la atacuri prin prindere/apucare de catre unul sau doi adversari. Tehnica centrală a acestei kata este lovitura de picior din poziţia de cocor. Schema de picioare (footwork) este asemanatoare cu cele ale taikokyu katas.Deasemenea el intareste si trupul prin miscarile ample executate si respiratia adecvata; la fiecare miscare cel putin se da aerul afara o data pe numaratoare.

Seiyunchin kata

Seiyunchin kata de obicei se predă la nivelele de la sankyu la ikkyu (centură maro). Seiyunchin se traduce cu "controleză, oprimă, trage", ceea ce este o denumire adecvată, deoarece această kata demonstrează tehnici de dezechilibrare, aruncare şi prindere a advresarului. Piesa centrală din schema acestei kata este preluată direct din stilul de kung-fu Cocor Alb (White Crane).

Shisochin kata

Shisochin scoate în evidenţă conceptul de bază a goju-ryu, duritatea şi moalele, integrate într-un ansamblu. Această kata schimbă între poziţii de luptă la distanţă mare şi luptă apropiată ("intrarea în adversar"). Shisochin era kata preferată a lui Miyagi Chojun; el zicea că se potriveşte cel mai bine tipului său de corp.

Sanseiru kata

Sanseiru kata ("treizeci şi şase de mişcări") se practică la nivele mai înalte de centură neagră. Numărul de treizeci şi şase provine din mitologia buddhista. Această kata conţine combinaţii complexe de lovituri cu mina/pumnul şi e de origine chinezească.

Sepai, Kururunfa, Seisan, şi Suparinpei

Aceste patru kata-uri alcătuiesc un set mai subtil şi care conţine multe mişcari ascunse, al caror adevărat înţeles este greu de desluşit. Tehnicile sint mascate pentru a ascunde pentru ne-iniţiaţi înţelesul şi aplicabilitatea lor. Kururunfa - acest kata este de origine chinezeasca, practic forma s-a pastrat neschimbata. Suparinpei - 108 - imbina elementele ju cu cele go.

Sanchin kata

Sanchin kata conţine tehnicile cele mai simple, dar în mod paradoxal este totuşi cea mai dificilă de dusă la perfecţie. Sanchin se învaţă deseori la nivel de centură neagră, cu toate că e îndestul de simplă pentru a putea fi predată şi la nivel de centură albă. Asta chiar se practică uneori, pentru a da elevului timp de a o stăpîni bine cînd ajunge la centura neagră.

În sanchin kata apare doar o singură poziţie de picioare - anume sanchin dachi, aşa-numita "poziţie a celor trei bătălii". Ca şi această kata, sanchin dachi este o poziţie aparent foarte simplă (şi de origine foarte veche, chinezească), şi totuşi greu de stăpînit.

Corect executată, sanchin kata urmează stilul "dur" de karate. Practic toţi muşchii vor fi flexaţi şi tensionaţi parcurgînd schema de kata, facînd-o astfel şi una din cele mai epuizante. În tradiţia chinezească, sanchin kata antrenează şi folosirea de chi (ki în japoneză) pentru situaţii de antrenament şi de luptă. Această kata poate chiar

Tensho kata

Tensho a fost creată de Chojun Miyagi. Se supranumeşte "mîini rotitoare" şi constituie o combinaţie de tensiune dură, dinamică cu respiraţie adîncă şi mişcări fluide de mîini. Tehsho kata este foarte caracteristică pentru stilul Goju-Ryu.

Goju Kai

Celebrul, apreciatul şi charismaticul maestru Gogen Yamaguchi "the Cat / pisica" (1909-1989), cunoscut pentru preferinţa lui de a folosi poziţia neko-ashi dachi (poziţia "picior de pisică"), a fondat Goju Kai (Asociaţia de Goju).