Jeet Kune Do


Jeet Kune Do – in traducere „calea interceptarii pumnului” – a fost creat de Bruce Lee in 1967. Spre deosebire de multe alte stiluri, aici nu avem o serie de reguli si nici clasificari ale tehnicilor care sa constituie distinct metoda de lupta JKD. JKD este nelimitat, JKD este eliberare. Poseda orice, dar in sine nimic nu-l cristalizeaza.

 

Acei care cunosc JKD sunt in primul rand interesati de puterile sale de eliberare, cand JKD este folosit doar ca o oglinda de autoevaluare.

In trecut, multi au incercat sa defineasca JKD in termenii unui stil distinct: Kung Fu-ul lui Bruce Lee, Karate-le lui Bruce Lee, Kickboxingul lui Bruce Lee, sistemul de lupta de strada al lui Bruce Lee. Sa etichetezi JKD „artele martiale ale lui Bruce Lee” este complet gresit – sa intelegi in felul acesta pe Bruce Lee sau Jeet Kune Do. Conceptele JKD pur si simplu nu pot fi limitate printr-un singur sistem. Pentru a intelege aceasta, un luptator de arte martiale trebuie sa transceada dualitatea lui „pentru” si „impotriva”, trecand printr-un punct de unitate care este dincolo de orice diferenta. Intelegerea JKD este intuirea directa a acestui punct de unitate. In concordanta cu Bruce Lee, intelegerea artelor martiale inseamna in cele din urma autocunoastere.

JKD nu este un nou stil de Kung Fu sau Karate. Bruce Lee nu a inventat un nou stil sau a compilat unul, nici nu a modificat vreun stil din care sa selectioneze parti dintr-o metoda existenta. Conceptele sale au fost sa-si elibereze adeptii din incatusarea altui stil sau tipar.

Trebuie accentuat faptul ca JKD este numai un nume, o oglinda in care ne reflectam noi insine. Exista un gen de abordare progresista a antrenamentului JKD, dar precum a observat Bruce Lee: „a crea o metoda de lupta este ca si cum ai obtine un pachet de apa ambalat si legat”. Structural, multe persoane vad in mod gresit JKD ca un stil composit al artelor martiale datorita eficientei sale. In orice moment, JKD poate arata ca thai boxul, wing chun, wrestling sau karate. In lupta cu armele arata ca escrima filipineza si kali; in distantele lungi poate semana cu kung fu nord-chinezesc sau savate.

In acordanta cu Bruce Lee, eficienta oricarui stil depinde de circumstante si distanta de lupta. Soldatul va folosi o grenada de mana la 50 de yarzi, dar va folosi un pumnal pentru lupta de aproape. Un baston lung, de exemplu, este o arma gresita de folosit intr-o lupta in cabina telefonica; un cutit ar fi cea mai inspirata alegere.

JKD nu este nici pro nici contra conceptului de stil. Putem spune ca este in afara, la fel ca si inauntrul structurilor particulare. Deoarece JKD nu face pretentii pentru a exista ca stil, unele persoane conclud ca este o problema neutra sau indiferenta. Inca o data, nu este cazul ca JKD sa fie „acesta” sau „nu este aceasta”.

Un bun practicant de JKD isi bazeaza actiunile pe intuitia directa. In acordanta cu Lee, un stil nu trebuie sa fie niciodata ca Biblia, in care principiile si legile nu pot fi incalcate. Vor fi tot timpul diferente intre indivizi in ceea ce priveste calitatea antrenamentului, dezvoltarea fizica, nivelul de intelegere, conditia umana, preferinte si elemente ale antrenamentului care nu sunt agreate. In acord cu Bruce Lee, adevarul este o „cale batatorita”; astfel JKD nu este o organizatie sau o institutie a caror membri poate fi oricine. „Fiecare intelege sau nu – si cu asta basta”, spunea el.

Cand Bruce Lee preda un sistem chinezesc de kung fu (o perioada scurta dupa sosirea in SUA), a pus in functiune o scoala pentru predare; dar dupa o scurta perioada si-a abandonat credinta in orice sistem sau stil particular, chinezesc sau de alta provenienta. Lee a spus ca pentru a raspandi la mase, trebuie infiintata un fel de organizatie; dar din partea sa a eliminat aceasta notiune ca fiind fara importanta in predarea sa. Si ca un rezultat a acestor organizatii de arte martiale, multi membri a acestora vor fi conditionati de un sistem prestabilit, multi dintre membrii sai vor incheia ca prizonieri ai unor sisteme de exercitii.

Acesta este motivul pentru care Lee credea in predarea la un numar restrans de elevi. Ca o metoda obligatorie de predare, Maestrul trebuie sa mentina sub observare fiecare elev pentru a stabili relatia necesara cu acesta. Asa cum Lee observa, „Un bun profesor este un ghid catre adevar, expunandu-i elevului vulnerabilitatea, fortandu-l sa exploreze intern si extern, si in final sa se integreze ca fiinta”.

Artele martiale – ca viata insasi – este in flux, in miscari aritmice constante, in schimbare constanta. Curgerea cu aceste schimbari este foarte importanta. Si in final, orice practicant de JKD care spune ca JKD este exclusiv, JKD pur si simplu nu este cu el. El inca se agata de rezistenta de auto-inchiderii sale, este inca ancorat in tipare de reactie, este prins in limite. Ca o simpla persoana care nu a asimilat ca adevarul exista in afara tuturor tiparelor sau formelor fixe. Constientizarea nu este niciodata exclusiva. Citandu-l pe Bruce Lee: „Jeet Kune Do este doar un nume, o barca folosita sa treci raul. Odata traversat este aruncata si nimeni nu o mai cara in spate”.

In 1981, conceptele JKD erau predate doar in 3 locuri: Filipino Kali Academy in Torrance, California;in Charlotte, Carolina de Nord (unde Larry Hartsell preda la cativa elevi) si in Seattle, Washington (sub indrumarea lui Taky Kimura). Cea mai mare parte a conceptelor Jeet Kune Do sunt predate in Torrance, unde scoala este sub conducerea mea si a lui Richard Bustillo. Este organizata de la premisa ca un practicant de JKD trebuie sa treaca prin diverse experiente. De exemplu, in Faza 1 si Faza 2 studentii de la clasele de la Filipino Kali Academy invata box si metoda de lupta a lui Bruce Lee Jun Fan Kickboxing.

Simt din adancul sufletului ca practicantii trebuie sa studieze cum sa faca fata la tehnici, cu alte cuvinte, un practicant de karate care nu a mai boxat inainte are nevoie de experienta sparingului cu un boxer. Ceea ce invata din aceasta experienta depinde de el. In acord cu Bruce Lee, un maestru nu este un datator de adevar; este numai un ghid catre adevar pe care fiecare elev trebuie sa-l gaseasca.

Tabloul intreg pe care Lee a vrut sa-l prezinte elevilor, a fost deasupra tuturor acestor lucruri, elevii trebuie sa-si gaseasca propria cale catre adevar. El niciodata nu a ezitat sa afirme, „Adevarul tau nu este adevarul meu; adevarul meu nu este al vostru”.

Bruce nu avea o schita, ci mai degraba o serie de linii de ghidare care sa-l conduca catre profit maxim. In echipamentul de antrenament folosit, a fost o apropiere sistematica catre dezvoltarea vitezei, distantei de lupta, fortei, timing-ului, coordonarii, rezistentei si lucrului cu picioarele.

Dar JKD nu a fost un produs final pentru Bruce Lee si nici pentru studiile sale in artele martiale; a fost un sens pentru auto-cunoastere. JKD a fost o reteta pentru dezvoltarea personala; a fost o investigare a libertatii – libertate nu neaparat folosita natural si efectiv in lupta, dar in viata. In viata, absorbim ce ne este folositor si eliminam ce ne este nefolositor, si experimentam ce ne este specific. Bruce Lee intotdeauna si-a dorit ca elevii sai sa experimenteze judo, jujutsu, aikido, box; a dorit ca elevii sai sa exploreze sistemele chinezesti de senzitivitate ca wing chun, sa exploreze elemente din kali, escrima, arnis; sa exploreze elemente din pentjak silat, thai box, savate. A dorit ca elevii sai sa inteleaga partile bune si slabiciunile fiecarei metode.

Nici o arta nu este superioara sau inferioara alteia. Acesta este obiectivul lectiei de jeet kune do, de a fi nemarginit, de a fi liber: in lupta sa folosesti nici un stil ca stil, sa folosesti nici o cale ca pe o cale, sa ai ca limite numai nelimitarea. Nici nu este pentru sau impotriva unui stil particular, jeet kune do „doar exista”.

Sau sa folosim o maxima Zen pentru a descrie jeet kune do, „Primavara, in campul cu flori nu este nici una mai rea sau mai buna. Ramurile florilor cresc, unele scurte, unele lungi”.

 

Este JKD sistem sau stil? Depinde cum le definim. Un sistem sau un stil este o interpretare individuala sau de grup a luptei. Aceasta interpretare este transmisa din generatie in generatie neschimbata sau aproape neschimbata. Dar daca acest sistem sau stil evolueaza si ar aparea schimbari cum ar fi: eficienta marita, metodologie de antrenament mai complexa, echipament mai adecvat si tehnici perfectionate? Este inca stil sau o cale de a analiza si a privi intr-un alt mod arta luptei? Fiecare trebuie sa decida pentru el.
        JKD este o puternica unealta de cautare si dezvoltare, folosita pentru a compara si analiza tehnicile si metodele de lupta. JKD este viu, fluid si intotdeauna se adapteaza. Asemeni lui Si-Jo Bruce Lee, practicantii de astazi trebuie sa exploreze mereu noi tehnici si sa continuie sa se exprime in lupta.


JKD implica:
-          asimilarea de informatii din surse cu experienta
-          eliminarea a ceea ce nu ti se potriveste
-          intelegerea individualitatii in procesul descoperirii
-          aplicarea simtului practic


Ce nu este JKD:
-          concept care poate fi definit ca un singur stil
-          un cliseu in timp, „aceasta” sau „numai aceea”
-          sistem sau stil limitat. Adevarul nu are limite.
-          O colectie de tehnici.

        Si-Jo Bruce Lee a certificat 3 persoane ca instructori: Taky Kimura, James Yimm Lee (decedat in 1972) si  Dan Inosanto.