TAIJIQUAN


Taijiquan (Wade-Giles:Tai chi chuan) (太極拳) este una din cele mai devastatoare şi periculoase arte marţiale interne, recunoscută în acelaşi timp pentru efectele sale benefice asupra sănătăţii şi longevităţii practicanţilor. Mai este cunoscută şi ca arta meditaţiei în mişcare bazată pe principii ca:
- continuitate fără întrerupere;
- folosirea minţii şi a energiei interne;
- armonia Yin-Yang în mişcare.
Formele de Taijiquan sunt destinate creşterii forţei naturale, creării unei stări superioare de relaxare şi răspuns intuitiv la lumea exterioară, dobândirii unei abilităţii de luptă şi aducerii practicantului într-o stare superioară de focalizare, disciplină, echilibru şi armonie cu Universul. Există la ora actală mai multe stiluri de Taijiquan, cum ar fi Wudang (武當),Chen (陳氏), Yang (楊家), Wu (武家), Wu (吳家) şi Sun (孫家).
Taijiquan se poate traduce ca Boxul perfecţiunii supreme. Arta Taijiquan-ului este strâns legată de filosofia daoistă, încorporând multe elemente din aceasta în practică. Taijiquan a apărut în secolul al XIII-lea, fiind creat de preotul daoist Zhang Sanfeng (Wade-Giles: Chang San-feng), însă este foarte probabil că elemente ale acestei arte existau deja cu mult timp înainte.
Din nefericire, există o tendinţă prezentă, parţial în Asia, dar mai ales în Occident, de a practica Taijiquan doar sub o formă simplificată comparativ cu cele tradiţionale şi de a neglija total aspectul marţial al acestei arte. Se ajunge în final la o formă de "dans lent" care practic nu mai are nici o legătură cu artele marţiale.
Ceea ce se poate numi întradevăr minunat la această artă este faptul că îmbină armonios arta marţială cu disciplina Qigongului, practicanţii exersează forma împreună cu Circuitul Ceresc.

Este o arta de cultivare a sanatatii, o arta de mentinere a tineretii si de atingere a longevitatii, arta obtinerii puterii în lipsa efortului, arta de a sti sa cedezi pentru a putea invinge. Este arta armoniei dintre Yin si Yang.  Termenul TAIJIQUAN (Tai Ji Quan sau Taichichuan sau Tai Chi Chuan) este format din doua cuvinte: TAIJI si QUAN .

TAIJI este format din doua silabe: TAI care înseamna “maret”, “suprem” si JI care înseamna “origine” sau “limita”. În traducere libera, cuvântul TAIJI ar putea însemna “Adevarul Ultim”, “Ultima Limita”, “Supremul”, “Marele început si sfârsit”. Prin aceasta putem întelege sfârsitul ignorantei si începutul adevaratei cunoasteri.

QUAN înseamna “pumn” sau “mâna”. Este folosit si cu sensul de “box” sau mai explicit de “arta martiala”.

Asadar, TAIJIQUAN ar putea fi tradus în urmatoarele moduri: arta de a trece de ultima limita, care desemneaza ultimul prag pe care trebuie sa îl depasim pentru a accede la starea în care adevarul este pe deplin cunoscut; sau: prin mâna sau pumn, deci prin practica, putem realiza Uniunea cu DAO; sau: “Arta Martiala suprema”, “boxul supremei perfectiuni”, “boxul Ultimului Adevar” sau “Arta Martiala bazata pe principiul TAIJI”.


Termenul Taiji apare pentru prima data in cartea transformarilor Yi Jing si desemneaza principiul transformarii continue a Yin-ului si a Yang-ului si modul prin care aceasta transformare duce la echilibru si unitate.

 

Caracteristicile Taiji : Relaxat, Natural, Suplu

In timpul practicii Taiji, miscarile se executa avand trunchiul drept, varful capului se tine ca si cum ar fi tras usor in sus, abdomenul este cufundat, coatele si umerii sunt coborate, pieptul este indreptat catre interior, intregul corp da senzatia de circularitate. Ansamblul de tehnici se executa fluid si intr-un ritm uniform. Respiratia este profunda, preferabil abdominala.

Principiul miscarii fluide si relaxate nu inseamna inertie si lipsa de vlaga. Miscarile trebuie de fapt sa combine vigoarea cu supletea, folosind forta doar cat este necesar, fara rigiditate, dar nu fara vlaga.

Este foarte important ca miscarile corpului sa fie bine coordonate pe tot parcursul exercitiului. Desi miscarile sunt suple si lente, fiecare parte a corpului se misca continuu. Atentia trebuie concentrata nu numai asupra partii care se afla in miscare, ci mai ales asupra coordonarii acesteia cu intregul corp.

Genunchii sunt mereu usor indoiti, chiar atunci cand corpul este perfect drept. Pe plan psihic, mintea este calma dar alerta. Practicantul nu trebuie sa uite ca Taijiquan-ul este "un exercitiu fizic al spiritului". Miscarile trebuie urmarite cu mintea foarte calma. Ceea ce este in miscare (corpul) este in armonie cu ceea ce este nemiscat (calmul spiritului). Pe fata nu trebuie sa se vada nici o contractie.

La inceput este nevoie de un efort de memorare, dar apoi miscarile devin naturale si practicantul ajunge sa redescopere si sa recreeze Taijiquan-ul la fiecare executie.

TAIJI QUAN si practica martiala

Incredibil poate pentru unii, in spatele fiecarui gest plin de gratie si delicatete, se ascunde o surprinzatoare eficacitate martiala. Pentru ca Taiji a fost conceput ca practica martiala de catre pustnicul Taoist Chan San Feng, dupa ce a urmarit lupta dintre o pasare si un sarpe. El a fost uluit de trecerile bruste ale acestora de la atacuri dure la eschive extrem de suple…si de aici si ideea de armonie Yin si Yang. Toate miscarile sunt concepute ca tehnici defensive, de aparare pe cele mai diverse atacuri, de a prize si strangulari, pana la lovituri de pumn sau picior. Este adevarat pe de alta parte ca vechiul Taiji avea si unele forme de executie mai explozive, ignorate sau neglijate de prcaticantii moderni. O caracteristica martiala dar si terapeutica a Taiji-ului este FA JING , explozia de energie care poate fi folosita fie pentru a perturba echilibrul energetic al unei persoane (martial) , fie pentru a il restabili ( terapeutic). Forta folosita este de natura interna si este mult amplificata de tehnicile si miscarile lente de TaijiQuan

Taijiquan si Qi Gong

Multe din principiile qigong-ului ( lucrul cu energia interna QI ) se regasesci n Taijiquan. "Tratatul Taijiquan-ului", al lui Zhang San Feng , cel ce a fondat acest sistem, mentioneaza:

"Energia (qi) trebuie trezita si cultivata, iar spiritul (shen) trebuie sa ramana linistit si nemiscat."; "Miscarile se efectueaza de catre spirit si nu de corpul exterior, propiu-zis".

De asemenea , o alta scriere importanta, "Tratatul Taijiquan-ului", ce si apartine lui Wang Zong Yue, mentioneaza:

"De la capatarea rutinei, persistand in practica vei ajunge la intelegerea energiei, de la intelegerea energiei - mentinand drumul - ajungi treptat la lumina sacra."

Prin exersarea Taijiquan-ului se efectueaza cele trei "aranjari", necesare pentru o buna practica a qigong-ului: aranjarea pozitiei, a respiratiei si a sufletului. Drumul din Taijiquan pune accent pe circulatia energiei, spre deosebire de qigong, unde conteaza si procesele de transformare ce apar la nivelul diferitilor centrii. De aceea se poate spune ca Taijiquan-ul si Qi Gong-ul se pot completa perfect, reciproc…

Organizatia Mondiala a Sanatatii si Taijiquan-ul

Datorita modului de actiune al Taijiquan-ului si efectului sau asupra sanatatii practicantilor, el constituie obiectul unor ample studii cu caracter stiintific intreprinse pe plan international. In anul 1988 Organizatia Mondiala a Sanatatii a declarat Taijiquan-ul drept mijlocul cel mai eficace de pastrare a sanatatii.