Takeda Ryu


Cu o istorie mai veche de un mileniu, Takeda Ryu reprezinta una din cele mai vechi scoli japoneze de arte martiale inca existente. Fondata si dezvoltata in sinul palatului imperial de catre familia Seiwa-Genji a fost la origine destinata protectiei palatului. Incepind din secolul XII a fost recunoscuta de catre aceasta familie - Kai-Genji-Takeda, ca si patrimoniu de familie inalienabil, sub numele de Takeda Ryu No Jitsu. Sub conducerea generalului Toshimitsu descendent al puternicii familii Minamoto, care a fost fondata in perioada shogunat-ului Kamakura, tehnicile de Aiki au fost aprofundate si reunite de o maniera sistematica, pentru prima data. Fiul generalului Toshimitsu, Yoshikyo, si-a adus propria contributie promovind tehnici noi care au putut fi utilizate contra sabiei lungi sau scurte.

Istoric

În prezent, mulţi confundă Takeda Ryu cu o artă marţială. Este important de subliniat încă de la început că de fapt Takeda Ryu este o şcoală tradiţională, ce forma samuraii renumitei familii imperiale japoneze - Takeda. În cadrul Takeda Ryu se preda arta complexă a războiului, incluzându-se mai multe discipline marţiale cum ar fi: JuJutsu, AikiJutsu, Ju-Kenpo (lupta cu mîinile goale bazată pe principiile supleţei), Iai Do, KenJutsu (arta luptei cu sabia), JoDo, Shugi Jutsu, (lupta cu bastoane de diferite dimensiuni), Shuriken Jutsu (lame şi steluţe tăioase). În afară de acestea se predau şi elemente de Heiho Jutsu (strategie şi tactică militară), Ba Jutsu (arta călăriei), Bujutsu Ido (medicină tradiţională) dar chiar şi tactici de infiltrare şi spionaj specifice luptătorilor Ninja (Shinobi Jutsu). Totuşi, şcoala Takeda Ryu a rămas în istoria artelor marţiale remarcându-se în special prin tehnicile sale deosebite de luptă cu mîinile goale denumite generic Takeda Ryu Aikijutsu.

Teoria AIKI

AikiJutsu sau AikiJuJutsu este o formă extrem de particulară de Jujutsu, cu originile în China, ca multe alte discipline marţiale. Se pare că teoria AIKI, este inspirată de sistemele confucianiste şi taoiste din China unde apare ideea dualităţii YIN - YANG, a celor două principii universale complementare al căror perfect echilibru duce spre Armonie (AI). În Japonia au fost aduse din China, odată cu principii fundamentale ale artelor marţiale şi aceste doctrine confucianiste, precum şi doctrine ezoterice budiste şi taoiste, noţiunea de Energie Internă KI, iar toate acestea au dat naştere unei noi Arte Marţiale: AIKI-JUTSU. Cele mai vechi documente ce atestă existenţa AIKI JUTSU-lui apar în secolele 9-10 şi se referă la o metodă deosebită de luptă, păstrată în secret de către Clanul Takeda. Există încă un tratat iniţiatic intitulat " Takeda-Ryu Aiki-no-Jutsu " (Arta armoniei cu energia a şcolii Takeda) în care este relatată chiar legenda tradiţiei AIKI: " Se spune că în anul 27 al Împăratului Keiko, Printul Okumi-no-Mikoto a primit misiunea de a cuceri teritoriul Kumaso. Înainte de luptă, el a îndeplinit un ritual de purificare, cel al meditaţiei sub cascadă timp de câteva zile la rând, antrenându-se sub apa rece ca gheaţa ce curgea peste el. Dându-şi sema că adversarii săi sunt mai puternici şi mai numeroşi el a pătruns deghizat în spatele acestora încercând să-l captureze chiar pe conducătorul lor. Acesta l-a simţit însă când a pătruns în camera sa şi a apucat sabia, încercând să-l lovească, dar Okumi-no-Mikoto a fost mai rapid şi printr-o eschivă l-a făcut pe adversarul său să cadă, dezechilibrat, în propria sa armă, murind pe loc." Acelaşi document menţionează că prinţul nu s-a oprit aici şi şi-a perfecţionat metoda de luptă, transmiţând-o mai departe în interiorul familiei sale. Cel ce a sistmatizat şi mai bine metodele de luptă specifice şcolii Takeda este generalul Saburo Minamoto-no-Yoshimitsu (1036-1127) care a introdus toate aceste principii în antrenamentul tuturor samurailor din Clanul Takeda fără ca prin aceasta, metoda să devină larg răspândită. Ea era păstrată şi transmisă în secret devenind însă extrem de faimoasă prin eficacitatea tehnicilor sale. Principiile artei Aiki Jutsu, numite uneori şi Oshikuchi, erau rezervate elitei samurailor şcolii Takeda Ryu. Aiki Jutsu se traduce de fapt prin arta de a obţine victoria prin punerea în armonie cu mediul înconjurător, dar mai ales cu acţiunile adversarului. Aiki înseamnă unirea cu Ki-ul adversarului, preluarea şi controlul acestuia. Şcoala Takeda a cunoscut începând cu secolul al 12-lea o largă notorietate în întreaga Japonie datorită numeroaselor victorii repurtate de samuraii acestui clan, atât în bătălii cât şi în provocări împotriva altor şcoli rivale. Abia în secolul al 16-lea, în urma înfrângerii suferite la Tenmoku-Yama, clanul Takeda se divizează pentru prima oară în două curente principale: Takeda Ryu şi Daito Ryu. Daito Ryu s-a dezvoltat în zona provinciei Aizu, şi a fost transmisă de către Tanamo Saigo ce l-a avut ca discipol pe renumitul luptător Takeda Sokaku, maestrul lui Morihei Ueshiba - fondatorul Aikido-ului actual (prin eliminarea procedeelor prea dure sau periculoase). Revenind la Takeda Ryu, această ramură s-a dezvoltat în continuare în zona provinciei Kai, într-un mediu închis, fără a ieşi în afara clanului Takeda. Generaţie de generaţie, vechile tehnici de luptă s-au transmis până în secolul nostru. Cel de al 42-lea Soke (succesor oficial desemnat) a fost Kichio Nakamura, primul ne-membru al familiei Takeda, un eveniment deosebit în istoria şcolii. Acesta l-a numit pe Ichio Oba, succesorul său, iar Oba Sensei a murit în 1959. Actualul Succesor este Hisashi Nakamura, al 44 lea Soke al tradiţiei Takeda care a deschis pentru prima dată uşile Dojo-ului său publicului larg. În acest fel şcoala a cunoscut o relansare deosebită ea fiind adusă şi în Europa graţie maestrului Roland J. Maroteaux, 6 Dan Takeda Ryu, Dai Shihan (mare maestru). Tehnicile şcolii Takeda Ryu AikiJutsu sunt transmise şi în prezent neschimbate exact cum erau ele aplicate pe câmpul de luptă. Programa de bază include o serie de 30 de tehnici fundamentale (Kihon Waza) precum şi o gamă largă de aplicaţii ale acestor tehnici şi variante (Henka Waza). Toate acestea dau practicantului baza necesară începerii unui studiu serios al artei marţiale, studiu particularizat odată cu primul nivel al centurii neagre. Centura neagră este adevăratul debut în artele marţiale - un nou început de drum şi nicidecum sfârşitul.

Principiile fundamentale

Prima disciplină pe care trebuie să o studieze un practicant de TAKEDA RYU este AIKIJUTSU TAKEDA RYU, arta luptei cu mâinile goale, disciplină bazată pe supleţe, pe mişcări circulare menite de a prelua forţa adversarului şi de a o întoarce împotriva sa. AIKIJUTSU TAKEDA RYU permite chiar şi unor persoane de talie redusă să se apere cu succes de adversari mult mai puternici prin folosirea inteligentă a corpului şi a eschivelor. Garda, poziţia de bază în luptă are o importanţă deosebită în TAKEDA RYU. Principiul acestei gărzi şi al deplasărilor corespunzătoare, eschive (Tai Sabaki) ce se fac pornind de la această gardă sunt fundamentale şi se execută la fel pentru toate disciplinele incluse în şcoala TAKEDA RYU. Poziţia de gardă, KAMAE, este la fel atât în AIKIJUTSU, sunt şi în JU KENPO, în IAIDO, în JODO; la fel şi eschivele sunt aceleaşi doar distanţele (MA - AI) diferă în funcţie de arma folosită în disciplina respectivă. Această gardă specifică şcolii TAKEDA RYU este cu piciorul drept mereu în faţă, întocmai ca vechii experţi japonezi de KENJUTSU (lupta cu sabia). În aplicaţii garda nu se schimbă dar poziţia se poate schimba prin eschive şi deplasări rapide - Sabaki. Tehnicile de bază - KIHON WAZA, se pot lucra atât pe o parte cât şi pe cealaltă. În tehnicile de AIKIJUTSU întotdeauna adversarul este permanent controlat chiar după momentul după ce acesta a lansat atacul - şi aceasta este o altă caracteristică esenţială a şcolii TAKEDA RYU AIKIJUTSU. Acest control deosebit al adversarilor pe toată durata execuţiei tehnicii este un aspect fundamental în TAKEDA RYU şi nu dă posibilitatea ca victoria în luptă să fie întâmplătoare. Controlul adversarului este un lucru pe care se insistă extrem de mult încă de la început chiar dacă practicanţii sunt începători şi viteza de lucru este mai redusă. În testele de grad viteza şi eficienţa tehnică se cer abia începând cu primul nivel al centurii negre -1 Dan (Shodan). Se consideră că începând cu acest nivel abia, elevul începe să înveţe adevărata artă marţială în sine şi tot ce a studiat până atunci au fost doar tehnici ajutătoare sau auxiliare, dintr-un anumit punct de vedere. Până la nivelul de centură neagră elevul clădeşte bazele evoluţiei sale viitoare, cu cât aceste baze vor fi mai stabile, cu atât evoluţia sa ulterioară va fi mai rapidă.

În TAKEDA RYU, până la 1 DAN se studiază 30 de tehnici fundamentale grupate în 9 categorii:

Acestea formează tehnicile fundamentale şi sunt cerute în forma lor de bază - KIHON WAZA, în cadrul testelor pentru evaluarea gradelor. Fiecare dintre aceste tehnici se pot aplica pe diverse atacuri sau în diverse forme cum ar fi:

Toate acestea formează HENKA WAZA, variantele, aplicaţiile ce pot diferi mult de la practicant la practicant pentru că fiecare trebuie să îşi adapteze tehnicile din forma fundamentală KIHON, la o formă cât mai apropiată de modul său propriu de mişcare, la o formă cât mai familiară. Aceste HENKA WAZA constituie practic efortul propriu al elevului de a înţelege o tehnică şi nu doar de a copia ceea ce primeşte de la profesorul său. HENKA WAZA sunt studiate la modul cel mai serios după ce elevul a deprins corect bazele tehnice ale sistemului: eschive, deplasări, stabilitate corporală, o bună postură în timpul execuţiei tehnice, tehnici de cădere, deci după ce elevul atinge nivelul de centura neagră - 1 Dan.

Este foarte important de remarcat că tehnicile de TAKEDA RYU sunt chiar tehnicile folosite de samuraii acestui faimos clan japonez, în timpul bătăliilor, pe câmpul de luptă. Ele au fost transmise, fără modificări până în prezent, iar şcoala TAKEDA se concentrează nu doar pe ideea de autoapărare ci, poate mult mai important pe ideea de luptă reală cu un alt EXPERT în arte marţiale şi nu cu un simplu agresor. Acest aspect este o trăsătură foarte importantă a şcolii TAKEDA RYU. În Europa multe din aceste tehnici de AIKIJUTSU antic sunt predate, multe dintre ele pentru prima oară în afara Japoniei de către Roland J. MAROTEAUX, 8 Dan, DAI SHIHAN TAKEDA RYU. Ramura Maroto Ha a şcolii Takeda Ryu a fost oficial recunoscută de Dai Nippon Butokukai - cea mai veche şi prestigioasă asociaţie japoneză de arte marţiale, iar în 2006 la Taikai-ul DNBK din Franţa, Sensei Maroteaux a fost recunoscut, după un test sever, ca şi Kyoshi, 8 Dan.