Unifight


„Universal fight", prescurtat „unifight", este cea mai noua competitie martiala, un sport care imbina deopotriva tehnici militare si stiluri de lupta traditionale. Desi competitiile internationale de unifight au aparut abia dupa anul 2000, sportul a capatat rapid popularitate si a atras pana astazi mii de adepti, majoritatea deja practicanti ai altor arte martiale. Cu toate acestea, fiind in primul rand vorba de o tehnica militara, doar 20% din sportivi vin din randul civililor. Restul sunt angajati ai trupelor armate sau de politie de pretutindeni.
Ideea Unifight-ului a aparut pe la inceputul celui de-al Doilea Razboi Mondial, ca tehnica de pregatire pentru trupele de elita ale Germaniei. Insa a ramas multa vreme doar o simpla aplicatie militara, in genul multor altora. De curand, odata cu amplificarea violentelor stradale peste tot in lume, antrenamentul a devenit unul practicat pe scara larga si, cu timpul, mai ales datorita campionatelor organizate intre institutii, s-a transformat in sport.
Unifight este un sport compus din doua elemente complet distincte: o cursa cu obstacole, care include catarari pe plasa, coborari pe sfoara, alergari pe trasee care imita intrarile intr-un stadion, alergare pe barna sau prin tuneluri de sarma, in general cam toate obstacolele pe care un politist care-si urmareste suspectul ar putea sa le intalneasca in oras. „Strecurate" pe traseu se numara si o proba de aruncare a cutitului la tinta si una de tir cu pistolul. A doua parte este o confruntare „full contact" intre doi sportivi (care pleaca in cursa cu obstacole in acelasi timp, fiecare pe propriul traseu). In infruntarea din ring se pot folosi orice fel de tehnici: judo, kickboxing, box, karate sau lupte greco-romane. La final, rezultatele din cursa se cuantifica dupa un sistem de punctaj clar, iar sportivul calificat trece intr-o etapa superioara a competitiei. Timpul confruntarii se reduce la doar cateva minute, insa tensiunea prin care trec combatantii este greu de imaginat. Un traseu normal trebuie parcurs in 1:20 - 1:25 minute, apoi sportivul are un minut la dispozitie pentru a se echipa de lupta - casca, genunchiere, cotiere, cochilie - dupa care urmeaza doua reprize a cate un minut de bataie in cel mai „de strada" sens al cuvantului.
Chiar daca de acest sport nu a auzit inca prea multa lume, din cauza ca Federatia Internationala de Unifight nu a fost fondata decat din 2000, Romania se poate mandri cu rezultate absolut exceptionale. La fiecare dintre confruntarile internationale de pana acum, sportivii romani au urcat pe podium. In aceasta clipa, Adrian Belu este vicecampion mondial (titlu obtinut la inceputul lui noiembrie, la Tashkent), iar Federatia Europeana de Unifight isi are sediul in Romania.
Singurii care ne dau batai de cap sunt, ca de obicei, rusii, insa chiar si ei s-au vazut nevoiti sa recunoasca valoarea sportivilor nostri, urmand in prezent stagii de pregatire comuna cu romanii. De altfel, spatiul ex-sovietic este cel mai bine reprezentat in unifight. Campionatele si cupele mondiale si europene s-au desfasurat pana acum la Orembourg, Samara, Sankt Petersburg, Kiev, Moscova, Kaliningrad si Podgorica, Serbia fiind prima tara non-sovietica unde a avut loc pana acum o asemenea competitie.

 

Regulament

 

Lupta universală - universal fight - UniFight, desprinsă din pentatlonul militar, reprezintă un sistem sportiv care se caracterizează prin manifestarea complexă a tuturor calităţilor fizice. Acest sistem cuprinde două etape consecutive, bazate pe întrecerea fizică :
•    Prima etapă constă in parcurgerea pistei cu obstacole şi proba de tir (tras cu arma, aruncarea cuţitului);
•    A doua etapă constă in lupta corp la corp pe ring, la un minut după parcurgerea primei probe, eliminatorie.                                                                                                                                     

De la inceput concurenţii se intrec in parcurgerea pistei cu obstacole (pe trasee paralele). Primul concurent ajuns la finish este anuntat castigatorul primei faze (reprize) si primeste 1 punct. Dupa 1 minut de la finish castigatorul primei faze/etape este chemat pe ring pentru lupta corp la corp in faza/etapa a doua.
Obstacolul nedepăşit din trei încercări atrage după sine descalificarea sportivului.
Numărul reprizelor din faza a doua se stabileste in functie de categoriile de varstă  (copii, juniori, seniori, băieţi si fete) şi calificarea concurenţilor, la fel si durata, in corelatie cu faza competitiei şi nivelul acestor concurenţi, conform prevederilor regulamentului.

Faza I-a : Parcurgerea pistei cu obstacole şi proba de tir în contratimp

Pista cu obstacole este compusă din 10 etape. Ea trebuie sa cuprindă etape de forţă si rezistentă, etape de parcurgere oficială (obligatorii) şi etape ce obligă mânuirea armelor. Aceste etape se stabilesc prin regulamentul de concurs.
Parcurgerea concretă a celor 10 elemente (etape) a pistei cu obstacole pentru fiecare competitie este reglementată in Regulamentul de desfăsurare al competitiei.

Pista cu obstacole are o lungime de 60 m. şi contine următoarele elemente :
0- linia de start
1- segment de traseu cu trunchiuri inegale (cauciucuri sau labirint)
2- barna : H = 1m ; L = 4m.
3- gard : H=2 m
4- scara orizontală :H=2,5 m ; L=3,5 m.
5- bariera : H=1,1m.
6- panou tinta pentru armă de foc la distanta de 15 m.
7- panou tinta pentru manuirea cutitului la distanta de 7m (probă militară)
8- cilindru orizontal : L=3 m.
9- plasa marinareasca: H =8-10 m.
10- franghie gimnastica H=8-10 m.

 

iar parcurgerea ei se efectuează astfel:  


la comanda “START’’, concurentul parcurge alergand distanţa de 6m,

1. parcurge segmentul de traseu cu trunchiuri inegale ( cauciucuri sau labirint);

2. aleargă 6m şi parcurge în echilibru lungimea bârnei (4m);

3. aleargă 6m şi sare peste gardul care are inalţimea de 2m;

 
 

4. aleargă 7m. şi trece peste scara orizontală cu ajutorul braţelor (inaltimea are 2,5m, iar lungimea este de 4m ). Prinderea primei şi ultimei bare este obligatorie;

 

 

5. aleargă 8m şi trece de barieră prin salt (1,1m. - înălţime);

 

 

6. aleargă 6m. şi trage în ţinta fixă de la distanţa de 15m, un foc;

 
 

7. aleargă 8m. şi aruncă cuţitul în ţintă de la distanţa de 7m, o aruncare;

 
 

8. aleargă 5m. şi trece prin cilindrul orizontal  (prin metoda târâşi);

 
 

9. aleargă 7m. şi se caţără pe plasa marinărească;

 
 

10. coboară pe frânghia de gimnastică cu ajutorul braţelor şi picioarelor, aleargă 6m.;

 
 

Finishul este la ring.

 
 

Faza a II-a : Lupta în ring

Lupta în ring reprezintă întrecerea dintre 2 sportivi, utilizând tehnici, procedee şi diverse elemente provenite din sporturile cu caracter de luptă în sistem full contact (box, kick-box, judo, sambo, lupte, etc…), în limitele regulamentului stabilit.
La sfârşitul întrecerii, câştigătorul este declarat cel care a obţinut numărul mai mare de reprize câştigate, K.O. sau incapacitate de luptă (ştrangulare, luxare a braţului sau a piciorului).