Wing Chun


Istoria WING CHUN

Asemenea tuturor stilurilor clasice de Gung Fu chinezesc, sistemul Wing Chun îşi trage rădăcinile din trecut de la templul Siu Lum (Shaolin), aflat în Muntele Sung din provincia chineză Ho Nan. În timpul perioadei cunoscute drept Dinastia Ching (Qing), numită şi guvernarea manciuriană, templul a devenit loc de refugiu pentru forţele rebele – patrioţi Ming care juraseră să răstoarne regimul Ching, ei înşişi fiind cei care răsturnaseră benevolentul regim Ming aflat anterior la putere. Mănăstirea Siu Lim a oferit un bun refugiu patrioţilor, care se identificau între ei prin folosirea unui gest secret cu mâinile care de atunci a fost identificat cu Gung Fu-ul chinezesc – palma stângă fixată deasupra pumnului drept închis. Acesta era menit să semnifice afilierea cuiva la cauza rebelilor prin reprezentarea către un observator a imaginii soarelui şi lunii – cele două elemente care constituie caracterul chinezesc pentru Ming. Acest semn secret cu mâinile era foarte asemănător cu „semnele bandelor” urbane americane, utilizate azi să reprezinte sau să identifice pe anumiţi membri ai bandelor, dar care a fost folosit cu peste 300 de ani în urmă!

În timp, guvernatorii manciurieni au aflat despre simpatia mănăstirii despre simpatia şi ajutorul acordat de către mănăstire patrioţilor Ming prin intermediul trădării unui călugăr pe nume Ma Ling Yee, care cunoştea punctul vulnerabil al templului şi i-a ajutat pe Ching să incendieze templul. Mulţi dintre călugări au pierit în acel incendiu, care a avut loc aproximativ în anul 1674 D.C., dar printre supravieţuitori se găseau şi cei „Cinci Maeştri”: Jee Seen, Fung Doh Tak, Pak Mei, Miu Heen şi călugăriţa buddhistă Ng Mui.
Una din cele mai larg acceptate versiuni despre interpretarea originii Wing Chun-ului spune că Ng Mui s-a refugiat într-un loc numit Bock Hock Gwoon – templul „Cocorul Alb”, aflat pe Muntele Tai Leung. Într-una din numeroasele vizite în satul de la poalele muntelui, ea a întălnit o fată tânără şi frumoasă pe nume Yim Wing Chun care, împreună cu tatăl ei Yim Yee, vindea lapte de soia în acel sat. Laptele de soia, fiind vegetal, era un mijloc de existenţă obişnuit pentru călugări şi călugăriţe la vremea aceea, aşa că Ng Mui a devenit client permanent pentru Yim Wing Chun şi tatăl ei. Prin intermediul relaţiei lor strânse Ng Mui a aflat despre un anume latifundiar răuvoitor care fusese atras de frumuseţea şi tinereţea lui Yim Wing Chun şi care o ceruse în căsătorie în ciuda faptului că ea fusese deja promisă altcuiva, şi de faptul că şi ea şi tatăl ei refuzaseră să permită vreo încălcare a logodnei. De vreme ce latifundiarul, pe numele său Wong, îi ameninţase deja cu violenţa corporală pe Yim şi pe tatăl ei, Ng Mui a decis să o accepte pe Yim Wing Chun ca discipol şi să-i dezvăluiască acesteia secretele complicatului sistem de luptă pe care îl perfecţionase la mănăstire – propria ei combinaţie de tehnici din variate stiluri de Gung Fu învăţate la templul Siu Lum. Tehnicile pe care Ng Mui le-a ales erau acelea care se bazau mai mult pe viteză şi pe agilitate, decât pe forţa musculară. Pentru acestea, ea a rămas renumită prin faptul că le-a extras mai ales din formele de Şarpe şi Cocor ale Shaolin Gung Fu-ului.

După ce a învăţat suficient din stilul ştiinţific de luptă al lui Ng Mui pentru a-şi asigura o victorie, Yim Wing Chun s-a întors în satul ei şi, folosindu-se de nou învăţatele abilităţi l-a provocat şi l-a învins într-un mod categoric pe Wong. Apoi ea a mers să se căsătorească cu logodnicul său, Leung Bok Sau şi a continuat să exerseze şi să-şi îmbunătăţească sistemul de luptă transmis ei de către Ng Mui. Stilul rezultat a fost denumit „Wing Chun Kuen” de către soţul ei, ca tribut pentru îmbunătăţirile şi rafinamentele făcute de Yim Wing Chun. Leung Bok Sau în cele din urmă l-a învăţat acest sistem pe un bărbat pe nume Leung Lon Gwai, care la rândul său i-a transmis arta mai departe lui Wong Wah Boh, care era actor la opera chineză amplasată pe o corabie numită Hung Shuen, sau „Corabia Roşie”. Printr-o coincidenţă, printre membrii acestei trupe ambulante se afla şi unul dintre cei „Cinci Maeştri”, Maestrul Jee Seen, care stătea ascuns şi servea ca bucătar pe corabie. Jee Seen, în această perioadă, l-a instruit pe un alt membru al trupei, Leung Yee Tai, în mânuirea Bastonului Lung. După ce a ajuns să stăpânească tehnica de baston, Leung Yee Tai a mers să înveţe arta Wing Chun-ului de la prietenul său Wang Wa Boh. Mai târziu, tehnica de baston pe care Leung Yee Tai a învăţat-o de la Jee Seen a fost inclusă în sistemul Wing Chun, adăugând „Look Deem Boon” Gwun acestei arte.

De la Leung Yee Tai, arta a fost transmisă unui medic din satul Fatshan din provincia Kwangtung şi al cărui nume era Leung Jan. Leung Jan îşi câştigase o mare notorietate în întraga provincie de luptător iscusit care şi-a învins toţi adversarii. Unul din elevii de top ai lui Leung Jan a fost un om pe nume Chan Wa Soon, a cărui poreclă era Wun Chen Wa care se tălmăceşte „Casierul Wa”. El şi-a căpătat porecla pentru că funcţiona la o tejghea de schimb de bani, aflată chiar lângă farmacia lui Leung Jan din Fatshan.

Chan Wa Soon a purces să predea sistemul Wing Chun în Fatshan în anii care au urmat şi a devenit chiar instructor şef de arte marţiale în armată. Pe la vârsta de şaptezeci de ani, el a închiriat un templu antic al membrilor clanului Yip în scopul de a preda arta Wing Chun. Printre mulţii săi discipoli a început antrenamentul şi un tânăr de treisprezece ani pe nume Yip Man. Deşi provenea dintr-o familie cu posibilităţi, s-a folosit totuşi de banii din propriile sale economii pentru a plăti taxele destul de ridicate impuse de către maestrul Chan. Yip Man a continuat să se antreneze sub oblăduirea lui Chan până la moartea acestuia din urmă, când Yip Man împlinise vârsta de şaisprezece ani. Atunci Yip Man a părăsit Fatshan-ul şi s-a mutat la Hong Kong să studieze într-o şcoală europeană, St. Stephen, unde se spune că deseori se lupta şi-şi învingea colegii europeni în confruntări.

Prin intermediul unui prieten, Yip Man a fost prezentat unui bărbat mai bătrân care era renumit printr-o mare iscusinţă ca luptător de Gung Fu şi a dorit să-l provoace la luptă. Bărbatul, prezentat tânărului Yip Man drept „D-l Leung”, cunoştea reputaţia de luptător a lui Yip Man, ca şi faptul că Maestrul Chan Wa Soon îl instruise pe Yip Man în Wing Chun. Yip Man, nerăbdător să lupte, nu s-a gândit nicidecum de două ori la faptul că bărbatul respectiv ştia ceva despre trecutul său. Dar, după ce a fost învins categoric de către acel bărbat, Yip a aflat adevărata lui identitate. Era nimeni altul decât Leung Bick, fiul lui Leung Jan şi colegul de antrenament al lui Chan Wah Soon, însuşi instructorul lui Yip Man!

Yip Man şi-a început antrenamentul sub Leung Bick şi până la urmă a învăţat întreg sistemul aşa cum fusese el transmis de către Leung Jan fiului său. Pe vremea când a împlinit vârsta de douăzeci şi patru de ani, Yip Man atinsese un înalt nivel de îndemânare în Wing Chun. S-a întors atunci în satul natal Fatshan, unde a rămas până după cel de-al doilea Război Mondial, când a revenit în Hong Kong şi a trăit într-o oarecare penurie, comparativ cu standardul de înavuţire cu care fusese obişnuit în tinereţe.

În anul 1949, Yip Man a început să predea arta Wing Chun publicului. În calitate de ultim moştenitor în viaţă cunoscut al sistemului în afara Chinei, Yip man a devenit Marele Maestru în Wing Chun. Printre numeroşii elevi s-a numărat şi tânărul Bruce Lee care a continuat să acapareze faimă şi notorietate mondială. Printre alţi bine-cunoscuţi discipoli ai lui Yip Man se numără Ho Kam Ming, Tsui Sheung Tin, defunctul Wong Shun Leung, Lee Sing, Leung Ting, defunctul Moy Yat, Wong Gee Wing şi mulţi alţii. El i-a antrenat de asemenea şi pe cei doi fii ai săi, Yip Chun şi Yip Ching în arta Wing Chun. Ambii erau încă foarte activi în predarea învăţăturilor din arta tatălui lor în momentul scrierii acestei lucrări.

În 1972 marele maestru Yip Man a fost diagnosticat cu cancer la gât. Deşi a luptat cu îndârjire împotriva efectelor debilitante ale cancerului, a sucombat până la urmă din cauza mortalei maladii la data de 2 decembrie a aceluiaşi an.

Astăzi, datorită eforturilor lui Yip Man şi a numeroşilor săi discipoli, arta Wing Chun-ului a înflorit în întreaga lume iar adepţii săi continuă să crească ca număr.

 

Grand Master Ip Man

Yip Man

Grandmaster Ip Man was originally called Ip Gai-Man. He was born in Foshan (China) in 1893 to a wealthy merchant family and lived to the age of 79, passing away at his home in Hong Kong in December 1972.

He began learning Wing Chun sometime after 1906 under Chan Wah-Shun who was said to have been teaching out of the Ip Family Ancestral Temple at the time.

Ip Man became Chan Wah-Shun's youngest and last student, as Chan was old and nearing the end of his teaching. Around 1908 Chan suffered a stroke and retired, leaving Ip Man's kung fu instruction to be continued by his senior kung fu brothers such as Ng Jung-So.

After Chan Wah-Shun's death in 1911, Ip Man went to attend St. Stephan's College Hong Kong. Here he met his kung fu uncle, Leung Bik, who was the second son of Leung Jan. Ip Man apprenticed himself to Leung Bik learning Wing Chun for another 3 to 7 years and polishing his skills to the most advanced level.

Ip Chun (Ip Mans son) quotes his father as having said that he got a good foundation from Grandmaster Chan Wah Shun, but learnt sophisticated techniques from Mister Leung Bik.

Grandmaster Chan Wah Shun and Mister Leung Bik were both doing two different variations of Wing Chun. Through learning from both, Ip Man acquired complete mastery of Wing Chun.

Ip Man returned to China and developed an extraordinary reputation for his great Wing Chun skill. He even joined the Chinese army for a time. He did not however teach for many years. In 1942 his resources became severely depleted under the Japanese occupation of China and he took on some students in Yongan.

In 1949, Yip fled the Communist rise in China eventually arriving in Hong Kong. Where in 1950, he began teaching his Wing Chun for a living.

In Hong Kong he accepted his first batch of disciples in on a professional basis. Over his long teaching career in Hong Kong Ip Man taught many outstanding and famous students. The most recognized name being that of Bruce Lee whom Ip Man taught for 5 years before Bruce went to America.

Ip Man taught all of his students differently, depending on their natural ability, personality, understanding, how he felt Wing Chun would best suit them and the level of trust that he had with them. Hence all the Wing Chun's being taught around the world today vary from each other depending on which branch of the Wing Chun family tree you are learning from.

What is apparent though is that all Wing Chun's learnt from Ip Man are variations of the two versions of Wing Chun that Ip Man himself originally learnt (One from Grandmaster Chan Wah Shun and one from Mister Leung Bik). These two versions are often called traditional and modified (or advanced) Wing Chun.

Wing Chun as taught by Grandmaster Ip Man has three empty-hand forms, a wooden dummy form, and two weapons forms. Integrated into drills and sticky hands practice, the motions of the forms are the Wing Chun practitioners self-defense and fighting skills. Allot of Ip Man's students including his sons and nephew, have gone on to teach new generations of excellent wing Chun practitioners, spreading Wing Chun into what has become the fastest growing martial art in the world.

Grandmaster Ip Man spent his whole life as champion of the cause of Wing Chun Kung Fu. He taught that Wing Chun is not for sale, but students may apply for lessons. He promoted honesty and respect and almost all the Wing Chun being taught in the world today traces its lineage back to him. He was responsible for advancing Wing Chun Kung Fu to the high point that it is at today, and we are thankful to him and his family for the opportunity we all have to learn and know such an amazing art.