Wushu


 

        In China, exista peste o suta de stiluri si scoli de Wushu, fiecare cu tehnici si conceptii diferite, dar cele mai renumite sunt Shaolin (dintre stilurile externe) si Wudang (dintre stilurile interne), ambele bucurandu-se de acelasi prestigiu. Exista o zicala care spune „in nord, se acorda tot respectul stilului Shaolin, in timp ce in sud, este la mare apreciere stilul Wudang”.

Stilurile de Wushu pot fi impartite dupa mai multe criterii. Din punct de vedere geografic, se impart in stiluri din nordul Chinei (de exemplu, Changquan) si stiluri din sud (de exemplu, Nanquan). Deoarece chinezii din nord erau mai inalti decat cei din sud, ei au folosit avantajul miscarilor largi, a loviturilor de picior si a sariturilor acrobatice, in timp ce chinezii din sud, fiind mai mici de inatime, au dezvoltat puterea si viteza in partea superioara a corpului, cu miscari compacte si multe lovituri de pumn, directe si rapide.

Impartirea stilurilor in intern-extern a fost facuta in scris pentru prima data de Sun Lutang (1861-1932), creatorul stilului Sun de Taijiquan, care a specificat ca Bagua, Xingyi si Taijiquan sunt stiluri interne. In general, stilurile interne se caracterizeaza prin moliciune si elasticitate, prin miscari relaxate, coordonate de o respiratie profunda si naturala. Corpul lucreaza ca un tot unitar, fara nici o contractie musculara inutila.Majoritatea exercitiilor din stilurile interne sunt practicate lent, pentru a imbunatati coordonarea intregului corp si pentru a putea aparea starea meditativa, in care atentia este indreptata catre aspectele interioare ale fiintei. Chiar in lupta reala, cand stilurile interne sunt rapide, corpul ramane in continuare foarte relaxat, deoarece se foloseste forta interioara numita neijin (nèi=interior, jìn=forta, putere, vigoare), si nu forta musculara bruta.

Spre deosebire de stilurile externe, in care antrenamentele incep prin atentia acordata puterii fizice, vitezei de executie a tehnicilor si aplicatiilor in lupta, in stilurile interne se pune accentul, inca de la inceput, pe aspectele interioare, cum ar fi constiinta spiritului, mintea si energia sau respiratia. Progresul in artele martiale interne incepe de la minte si se propaga la corp. In timpul practicii, toate gandurile trebuie indepartate si atentia concentrata la ceea ce se exerseaza. In acest fel, apare linistirea mintii. A nu avea ganduri este premiza unei gandiri foarte rapide, astfel incat gandul si actiunea sa se desfasoare practic in acelasi timp. In Wudang Wushu, exista o regula care spune „sa ataci dupa ce adversarul a actionat, dar sa lovesti inaintea lui”. Odata ce aspectele interioare au fost intelese si aprofundate, se trece la aplicatia lor in aspecte mai exterioare, cum ar fi corpul fizic, care devine mai puternic si mai sanatos. Un corp puternic va determina un gongfu puternic, pe cand cu un corp slab, nu se poate obtine decat un gongfu slab.

Rezultatul la care se ajunge poate fi acelasi in ambele stiluri, diferentele apar in etapele intermediare si de inceput. Una din diferente consta in modalitatea de abordare a practicii: de la interior catre exterior pentru stilurile interne si de la exterior catre interior in stilurile externe. O alta diferenta consta in felul in care arata formele. Stilurile externe suplimenteaza cu energie forta miscarilor fizice si de aceea formele sunt dure. Stilurile interne folosesc forta interioara ca suport al miscarilor fizice si, datorita relaxarii, formele par blande.

Antrenamentul folosit in stilurile interne pentru a obtine neijin este o forma speciala de qigong cunoscuta sub numele neigong (practica interna, nèi=interior, gong=abilitate, practica, exercitiu). In stilurile externe, aceasta se numeste waigong (wài=exterior). Un exemplu de manifestare a fortei interioare este fajin (putere exploziva, fa=a emite, a lansa, jìn=forta, putere, vigoare) numit si fali (lì=forta, putere, capacitate), o tehinca a stilurilor interne, prin care se poate arunca adversarul la mare distanta. Neijin are avantajul ca va creste in timp daca este cultivat cu asiduitate, in timp ce puterea musculara scade pe masura ce se inainteaza in varsta.

O alta acceptiune a impartirii stilurilor in intern-extern este aceea care spune ca neijiaquan (familia artelor martiale interne, nèi=interior, jia=familie, quán=pumn, arta martiala) erau predate doar in interiorul familiilor de practicanti, din tata in fiu, iar waijiaquan (familia artelor martiale externe) erau predate oricui vroia sa practice.

Din punct de vedere al religiei care a stat la baza, stilurile de arte martiale chinezesti pot fi clasificate in: stiluri taoiste (care le includ pe cele din templele taoiste din muntii Wudang), stiluri budiste (cel mai cunoscut fiind stilul Shaolin) si stiluri musulmane (practicate de minoritatea musulmana din China).

Artele martiale chinezesti pot fi traditionale, axate pe aplicatii martiale si lupta, si moderne, adaptate pentru competitii. Wushu-ul modern sau contemporan consta in recompilari ale formelor traditionale, care sunt studiate si aranjate din punt de vedere stiintific, fiind practicate asemanator gimnasticii, ca sport demonstrativ si pentru competitii, in care juriul acorda puncte dupa reguli specifice.

Desi au fost practicate initial numai in Republica Populara Chineza, ele s-au raspandit in intreaga lume prin intermediul Federatiei Internationale de Wushu care organizeaza la fiecare doi ani Campionatele Mondiale de Wushu, primul fiind desfasurat la Beijing in anul 1991. La Campionatul Mondial de la Macao din anul 2003, s-a optat pentru rutinele individuale in competitiile internationale, care contin miscari ce prezinta un grad mai mare de dificultate si care se puncteaza suplimentar. Multe din aceste miscari nu fac parte din miscarile originale ale stilul respectiv, dar se considera ca ele constituie un progres in domeniul sportului si imbunatatesc calitatile fizice ale atletilor, punand in evidenta abilitatile concurentilor.

Avand in vedere explicatiile de mai sus, se poate spune ca Wudang Wushu este un stil intern, traditional, de provenienta taoista, cu originea in muntii Wudang. In Wudang Wushu, fiinta umana si natura sunt interconectate, progresul in exersare fiind dat de progresul in a obtine unificarea intre om si mediul inconjurator.


Unele sfaturi pentru cei care invata singuri

Faptul ca nu va puteti inscrie intr-o grupa de Wushu (Kung Fu) din cauza ca o astfel de grupa nu exista in localitatea dumneavoastra nu constituie o piedica majora pentru invatarea artelor martiale chinezesti. Urmand cu atentie indicatiile prezcntate aici, veti putea castiga destula indemanare pentru a atinge primu! grad. Aceasta inseamna ca va veti putea apara la nevoie si va veti fortifica constitutia fizica. Daca puteti gasi un prieten, sau doi, daca aveti un frate, sau o sora, pentru a practica imprcuna, veti observa in scurt timp ca lectiile vor deveni din ce in ce mai interesante. In felul acesta va puteti corecta reciproc. Mai mult chiar, va puteti ajuta unul pe celalalt in interpretarea figurilor si intelegerea instructiunilor. Daca sunteti totusi nevoiti sa practicati singuri, incercati la inceput sa va corectati pozitiile privindu-va intr-o oglinda, in timp ce exersati fiecare miscare in parte de mai multe ori. Dupa ce stapaniti bine miscarile individuale, puteti trece la combinatii dc miscari, apoi la executarea seturilor complete.

Trebuie sa va programati sedinte regulate de antrenament. Tineti minte ca este mult mai bine sa exersati cate putin, dar zilnic, decat mai intens o perioada scurta, urmata de pauze indelungate. Cautati un loc amenajat, o camera mai spatioasa, aerisita, sau exersati in aer liber, intr-un parc sau intr-o gradina.
Seturile de miscari trebuiesc invatate treptat, miscare cu miscare. Nu trebuie sa va grabiti sa le invatati intr-o singura zi. Dupa ce ati invatat bine fiecare miscare trebuie sa incercati sa le efectuati inlantuit, fara ezilare. Astfel, veti reusi sa le executati spontan, scotand instantaneu unele parti din seturi si aplicandu-le in orice situatie.
Partea despre forta si abilitate este o selectie de metode traditionale studiate si aplicate dc mii dc ani in China. Odata cu intelegerea va spori si aprecierea tehnicilor pe care le invatati. Intr-un stadiu mai avansat veti putea sa inventati propriile miscari si metode de antrenament.

Avertisment

Oricine foloseste informatie prezenta pe acest site, trebuie sa aiba o gandire lucida si responsabila. Exista doua cai de a face un lucru: calea corecta si cailea gresita. Numai calea corecta va poate conduce la succes. Cunostintele .si intelepciunea maestrilor adunate in aceste randuri sunt puternice si periculoase. Ele trebuie tratate cu constiinta si respect, nu folosite "prosteste". Trebuie evitate accidentele, iar cand practicati cu un partener trebuie sa va opriti la cativa centimetri de tinta.

Wushu si sanatatea

Dupa cercetarilc unor specialisti, foarte rnulte seturi de miscari - Taolu-uri aparute mai recent, au fost aranjate tinand cont de legatura stransa dintre arta martiala si sanatate. Folosirea artei militare pentru mentinerea sanatatii are o istorie foarte indelungata in China.
Caracterisrica cea mai evidenta a antrenamentului de Wushu este de a face ca fiecare parte a corpului sa se dezvolte cat mai bine.
Fara a tine seama de stilul de lupta care poate contine lovituri cu piciorul, loviruri cu bratele, tehnici de proicectare (asemanatoare cu cele din Judo) si tehnici articulare, sau daca foloseste arme, miscari de lovire, impungere, retezare, .sau parare, in orice Taolu sunt incluse numeroase miscari diferite ca: miscari dc retezare executate cu iuteala. lovituri aplicate suplu, miscari insotite de expiratii explosive sau inspiratii, intoarceri spre stanga, .sau spre dreapta, sarituri in iungime, sarituri in inaltime si dc asemenea miscari efectuate din culcat pe sol. lnfluenta acestui repertoriu bogat de miscari asupra corpului omenesc este multilaterala.

1. Efectele antrenamentului de Wushu asupra functiilor sistemului cardiovascular

In general, seturile de Wushu au intre 32 si 60 de miscari care trebuie exersate continuu, de la inceput pana la sfarsit. Experienta Institutului de Cultura Fizica din Beijing a demonstrat ca sportivii intre 18 si 25 de ani, dupa participarea la competitia de Box Lung-Changquan, ajung la un puls de 173 de batai pe minut, iar tensiunea arteriala atinge nivelul de 200 mm coloana de mercur, iar dupa participarea la competitia de manuire a armelor, pulsul ajunge la 170 de batai pe minut, iar tensiunea arteriala atinge nivelul de 186 mm coloana de mercur.

La o investigatie efectuata in 1976 asupra pulsului, cel mai ridicat nivel atins de puls dupa exersarea de "Box la Alegere-Zixuanquan " a fost de 216 batai pe minut, iar dupa exersarea cu arme la alegere, cel mai crescut puls a fost de 192 de batai pe minut. Revenirea la normal s-a realizat dupa aproximativ 4-5 minute de la exersare. Conform investigatiilor, un student la specialitatea Wushu, daca exerseaza Taolu din "Arta Pumnului" si Taolu cu arme cam de 15-20 de ori (excluzand exercitiile antrenamentului elementar) obtin rezultate extrem de bune asupra sistemului cardiovascular. Numai daca se realizeaza aceasta stimulare a corpului se poate ajunge la efectele urmarite de antrenamentul fizic, numai stimuland functiile sistemului cardiovascular, se pot realiza progrese in imbunatatirea sanatatii.

2. Efectele antrenamentului de Wushu asupra functiilor sistemului respirator

Cerintele legate de sistemul respirator sunt si ele numeroase in practica Wushu-ului. De exemplu, la loviturile de pumn, sau orice miscare de atac asupra adversarului, se expira pentru a ajuta la lansarea fortei, iar la miscarile de apucare si tragere, efectuate cu scop defensiv, se inspira si se incordeaza musculatura corpului; in unele situatiii se inspira la miscarile de destindere si se expira la miscarile de tensionare musculara, se inspira in momentul ridicarii si se expira la coborare. Cam acestea sunt cerintele in linii mari, pentru imbinarea respiratiei cu miscarile corpului.

Cercetarile efectuate de Li Miaoqin, de la Institulul de Cultura Fizica din Beijing in anul 1963, au aratat ca dupa exersarea unui Taolu simplu de Changquan elementar, frecventa respiratiilor poate ajunge la 31 -34 pe minut, cantitatea de aer vehiculata prin plamani fiind de 20-29 litri.
Acest tip de Taolu din Changquan lucreaza vigoarea si puterea si cu toate ca timpul acordat exersarii este scurt, se produce o carenta de oxigen. Acest efect de intarire a functiei sistemului respirator necesita cam 8-9 minute pentru a reveni la normal. Domnul Li Miaoqin a mai descoperit ca procesele metabolice se intensifica la fel ca dupa o alergare de 5000 de metri. Cresterea activitatii pulmonare ajuta la eliminarea dioxidului de carbon si la absorbtia in cantitate mare a aerului proaspat. Acest lucru este foarte avantajos pentru schimburile gazoase si oxigenarea tesuturilor. Testele efectuate au demonstrat ca practica Wushu-ului poate imbunatati functiile sistemului respirator si de aceea este considerata ca o buna metoda pentru antrenamentul acestui sistem.

3. Efectele antrenamentului de Wushu asupra functiilor sistemului nervos

In once tip de box din Wushu, este necesara realizarea celor sase armonii (armonie intre minte si intentie, intre intentie si Qi-energie vitala, intre Qi si forta, intre maini si picioare, intre coate si genunchi si intre umeri si solduri). Aceste sase armonii sunt in concordanta cu obisnuita cerinta a armonizarii interiorului cu exteriorul. Si in timpul exersarii metodelor cu arme simple sau duble, suple sau rigide, lungi sau scurte, este necesara coordonarea miscarilor corpului cu miscarile armelor. Acest antrenament conduce in mod sigur la ridicarea capacitatii de sustinere a activitatii aparatului locomotor de catre sistemul nervos si la o armonizare intre activitatca organelor interne si aparatui locomotor.

In acelasi timp, unele tipuri de box chinezesc au ca cerinta "miscari rapide intr-o liniste de neclintit", adica miscarile trebuie executate cu iuteala fulgerului, iar cand practicantul sta linistit trebuie sa fie de neclintit, avand fermitatea unui munte. In timpul executarii fiecarei miscari ofensive, acestea trebuie sa fie rapide, lansand un tip de forta numita "Forta din scurt - Cun Jin", adica forta exploziva, iar dupa terminarca lansarii fortei este necesara relaxarea imediata. Toate acestea necesita o capacitate de schimbare foarte rapida a comenzilor la nivelul sistemului nervos central. De aceea, persoanele care persevereaza in practicarea antrenamentelor de Wushu isi ridica in mod sigur nivelul de agerime al sistemului nervos.

Agilitatea sistemului nervos arata capacitatea de trecere rapida de la exercitiu la procesul de control. Aceasta capacitate este indicata adesea in fiziologia miscarii ca "moment de reactie, testata cu ajutorul metodei de apasare pe buton in momentul aprinderii unei lumini rosii".
In 1976, rezultatele testelor efectuate cu grupe de studenti de la Institutul de Wushu si studenti de la Universitatea Beijing au demonstrat ca reactia studentilor de la grupa de Wushu este mai rapida cu 20 milisecunde decat cea a studentilor obisnuiti, iar la studente reactia celor din grupa de Wushu a fost mai rapida cu 50 de milisecunde decat a studentelor ohisnuite.

Miscarile spectaculoase din antrenamentele de Wushu, ridicari, ghemuiri, intoarceri, salturi care ajuta la executarea unor tehnici cum ar fi: lovitura vartej cu piciorul, uraganul, roata fara maini si altele nu sunt niste noutati.
Acestea antreneaza functiile organelor vestibulare. facandu-le sa-si mareasca stabilitatea (adica sa poata suporta solicitari mari provocate de viteze unghiulare si liniare crescute in timpul ghemuirilor, a ridicarior si a intoarcerilor variate). Daca cel mai bun stadiu de stabilitate a organelor vestibulare este notat cu 5 puncte, atunci studentii la specialiiatea Wushu au avut cu 2,01 puncte mai crescut decat cel al studentilor obisnuiti, iar studentele cu 1,52 puncte mai crescut.

4. AntrenamentuI de Wushu poate mari puterea si flexibilitatea corpului.

Din punct dc vedere al fortei muschilor dorsali (mentinere a pozitiei cu corpul arcuit pe spate), studentii la Wushu i-au depasit pc studentii la alte specialitati cu 18,87 secunde, iar studentele cu 77,20 secunde. La testul pentru puterea muschilor abdominali (numarul de ridicari ale trunchiului din culcat pc spate), studentii la Wushu i-au depasit pc ceilalti studenti cu 36.23 repetari in medie, iar studentele cu 46,21 repetari. La testele pentru puterea picioarelor la saritura in inaltime, studentii la Wushu i-au depasit pe studentii obisnuiti cu 14,34 cenrimetri, iar studentele cu 12,79 centimetri.
Aceste trei teste ne arata ca rezultatele obtinute de studentii de la Wushu, in exercitiile pentru demonstrarea puterii muschiior spatelui, ai muschilor abdominali si ai picioarelor au fost mai bune decat cele obtinute de studentii la alte specialitati.