Cum dobori un campion mondial de kempo

1730
views
29/01/2010


„Veronica este o persoană specială. Am cunoscut-o în cadrul proiectului «Casa de copii nu e acasă», de care m-am ocupat, şi de atunci sunt mentorul ei. Am ajutat-o în câteva rânduri, în situaţii delicate pentru ea. Ştie multe despre domeniul în care lucrez şi i-am promis că, dacă termină o facultate de profil cu note mari, o angajez automat la firma mea” - Radu Florescu, managing partner, Saachi & Saachi

 

„Nu zic că m-am născut pentru a face arte marţiale. Dar trei ani petrecuţi în centrul de exterminare de la Păclişa, răstimp în care am fost sedată, tranchilizată, nu au reuşit să mă îndepărteze de acest sport”. Campioană mondială de senioare la arte marţiale, stilul kempo, la doar 18 ani, Veronica Serbov era un copil-fenomen, care promitea să îşi învingă destinul de un uluitor dramatism.

Acum, însă, la 22 de ani, se gândeşte să renunţe la artele marţiale. Primăria Sectorului 2 i-a găsit un adăpost temporar la internatul pentru Copii Hipoacuzici „Colţ Alb” din Bucureşti. Este singura fată-curier pe bicicletă, la Pegasus, şi câştigă maximum 600 de lei, în funcţie de numărul livrărilor.

Veronica Serbov s-a născut în Tulcea, într-o familie dezorganizată care a produs mai mulţi orfani. A avut o copilărie de coşmar, mâncând bătaie pe pâine de la fetele mai mari din orfelinatul în care erau înghesuiţi circa 300 de copii.

A perfecţionat tehnicile de supravieţuire din lagărele de concentrare naziste: „Fierbeam iarbă, curăţam cu ea cutiile de conserve şi amestecul era o delicatesă. Nu am ştiut ce înseamnă dulciurile. De asta, nici acum, nu prea îmi plac – nu sunt obişnuită cu ele”.

Dar ghinionul cel mai mare i s-a tras de la energia ei debordantă: „Pur şi simplu, nu puteam sta locului. Mă ridicam în bancă şi degeaba îmi spunea educatoarea să stau jos. Dacă nu mă mişcam mai mult de 10 minute, simţeam că înnebunesc, sângele îmi fierbea, inima pompa tot mai repede”.

Singură şi-a găsit vocaţia: „Mi-au plăcut artele marţiale de cum am văzut primul film cu Bruce Lee. Îl vedeam dând cu piciorul în copaci pentru a se antrena, dădeam şi eu... Erau nişte băieţi care făceau arte marţiale în sala şcolii noastre. Aveam 8-9 ani şi mă uitam ore în şir prin geam la antrenamente. Mă urcam pe clădire şi rămâneam acolo în soare, în ploaie, în vânt, vară-iarnă, nu conta”.

S-a ţinut aproape doi ani de capul directorului instituţiei, până când acesta i-a dat acceptul pentru a se antrena. Dar, după numai o săptămână de la acest gest de mărinimie, directorul Mihai Roma a expediat-o din Tulcea la Păclişa, în Munţii Retezat, pentru a fi... reeducată comportamental într-un centru de neuropsihiatrie. Faptul că era un copil plin de viaţă i se păruse directorului o boală!

„Trei ani m-au forţat să iau porcării care mi-au mâncat sănătatea. Haloperidol, Levomepromazin, Romparkin, Napoton... Dacă refuzai, îţi spărgeau dinţii. Din cauza supradozelor, de multe ori te lua leşinul. Ne dădeau numai mâncare expirată, adusă de nişte nemţi. Pentru asta, directorul Ion Marcu a şi ajuns în puşcărie. Aveam o pereche de adidaşi rupţi, pe care îi purtam şi iarna. Când am scăpat de acolo, aveam început de ulcer şi jardia, dar mulţumesc lui Dumnezeu că am rămas întreagă la minte. Aveam trei prietene care au ajuns legume – una a încercat să se sinucidă cu sodă caustică şi a fost operată de la gât până jos. Ca şi mine, fuseseră internate sănătoase, una fiindcă avea un iubit, alta că mai chiulea de la şcoală şi una fiindcă era tot aşa, argint viu”.

Artele marţiale au ajutat-o să scape din situaţii crâncene, ca tentativele de viol. A beneficiat finalmente de omenia unui psiholog, care a sesizat autorităţile, după ce şi-a dat seama că Veronica se află într-un loc total nepotrivit, alături de nebuni-sadea, care se loveau întruna cu capetele de pereţi. A contribuit şi determinarea soţilor Dinică, din Tulcea, care o consideră pe Veronica fiica lor adoptivă. După ce Veronica a fost salvată din lagărul de la Păclişa, i-au luat meditator la matematică şi, în două luni, a asimilat fantastic materia pentru cei trei ani de şcoală pierduţi, trecând cu brio examenele. În acest răstimp, fata şi-a reluat antrenamentele şi, imediat după examene, a participat la campionatul naţional de jiu-jitsu unde, deşi avea 15 ani, a luptat împotriva unei senioare. „A fost o eroare clară de arbitraj”, rememorează antrenorul de atunci al Veronicăi, Gabriel Manta, pentru care ea păstrează un respect neştirbit. „Avea un potenţial fantastic. Asimila extrem de rapid, avea şi un caracter puternic, frumos – se dezbărase imediat de teribilismele cu care venise în prima zi de antrenamente. Păcat că nu e lăsată să facă ce-i place şi ce i se potriveşte”.

După acel prim succes, Veronica a rămas fără antrenor timp de un an, întrucât dl. Manta s-a mutat din Tulcea. A venit însă concursul „Floarea de colţ”, rezervat sportivilor din orfelinate, iar Vero şi-a croit drum spre victorie învingând inclusiv băieţi mai mari decât ea (competiţiile fiind mixte) şi la stiluri foarte diferite, inclusiv la lupte greco-romane. Cu acea ocazie, a fost remarcată de Petru Grindeanu (secretarul general al Federaţiei de arte marţiale), care a intervenit pe lângă autorităţi, pentru ca Veronica Serbov să fie adusă la Bucureşti. Abia trecută de majorat, în 2002, după doar două luni de antrenamente a ajuns la Campionatul Mondial de kempo de la Budapesta. Şi a ieşit campioană. „Oricine i-ar fi văzut potenţialul. Păcat că s-au interpus în cariera ei orgoliile mărunte ale d-lui Grindeanu, care profită de poziţia sa, pentru a o şantaja cu excluderea din competiţii, în cazul în care şi-ar alege alt antrenor. I-am spus d-lui Grindeanu, de cum am

văzut-o antrenându-se pe Veronica, că ea nu va putea fi campioană la wushu, fiindcă arma ei forte e lupta la sol. E nativ dotată pentru kempo şi, dacă se va hotărî, eu sunt dispus şi acum să o antrenez”,spune Amatto Zaharia, vicepreşedintele Federaţiei Internaţionale de Kempo. Pentru câştigarea titlului mondial, trebuia să primească, legal, 20 de milioane de lei, dar banii s-au… evaporat: „Domnul Grindeanu mi-a spus că

s-au cheltuit cu cazarea şi deplasarea la Budapesta”, îşi aminteşte Veronica. „Dacă aşa stau lucrurile, e foarte grav”, declară Octavian Belu, preşedintele Agenţiei Naţionale de Sport. Belu adaugă că „din păcate, acum nu avem cum să o ajutăm. Kempo-ul nu este sport olimpic, ca ea să poată beneficia de o rentă viageră”.

Petru Grindeanu se declară dezamăgit de acuzele elevei sale: „Ea este ca o brânză bună în burduf de câine. I se caută prea mult în coarne. Are spirit de luptător, ca dovadă că a şi ieşit anul trecut vicecampioană la wushu, deşi nu s-a prea antrenat, fiind învinsă greu în finală de vicecampioana mondială. Dar, în loc să o ambiţioneze, acest semisucces a dat-o în spate. De banii de premiu nu mai ştiu decât că ce s-a dat, s-a dat pe baza unui ştat de plată, cu semnătură. Problema ei este de atitudine şi faptul că fumează. I-a căzut pachetul de ţigări pe tatami, în finală de judo. Aşa ceva nu s-a mai pomenit. Or, dacă fumezi, te excluzi singur din competiţii. Întrebaţi-l şi pe Amatto Zaharia, că a exclus-o din lotul de kempo pentru fumat şi pentru că îşi enerva colegii fiind agresivă în limbaj”. Amatto nu confirmă versiunea secretarului FNAM. Dimpotrivă, spune că Veronica se înţelegea bine cu cei din lotul de kempo, fiind politicoasă, chiar dacă era limbută. Mai menţionează că a asistat la discuţii în care Grindeanu îi spunea Veronicăi, care se cerea la kempo, că nu va fi bine pentru ea să abandoneze wushu.

În decembrie 2002, Veronica Serbov a fost aleasă cel mai bun sportiv al anului, domeniul arte marţiale. S-a ales cu un trofeu de cristal. Anul următor, a fost forţată să părăsească apartamentul social în care locuia: „Asistenta care se ocupa de mine mi-a zis să dau la liceu la f.f. Nu a pomenit nimic de faptul că, într-o astfel de situaţie, trebuia să fac o cerere de prelungire a şederii în apartament. Nici aşa nu putea să mă arunce în stradă, dar a înscenat angajarea mea. M-a dus, împreună cu alte 30 de fete, să muncim o săptămână noaptea, într-un atelier de la Apaca. Frecam cu şmirghelul modele de blugi. Asistenta ne-a zis că îl cunoaşte pe patronul italian şi că acesta ne va angaja cu carte de muncă, doar că trebuia să lucrăm perioada de probă. Italianul a şi dat declaraţie la direcţia de protecţie a copilului în acest sens. Dar, după o săptămână, ne-am trezit şi evacuate din case, şi fără serviciu. Eu am avut noroc cu domnul Radu Florescu, patronul de la Saachi & Saachi, care mi-a plătit chiria pentru 2 luni la o locuinţă. Pe unele din celelalte fete le-am văzut de curând la Romană, cerşind. Una era gravidă. Unde credeţi că o să ajungă copilul ei? Acea asistentă lucrează şi acum, nederanjată, face parte din sistem şi sistemul o protejează. Dacă s-ar face o anchetă să se vadă cum au fost scoşi din sistem, evacuaţi, în ultimii 2-3 ani, mii de copii, doar ca să se raporteze cifre optimiste la UE, s-ar vedea că majoritatea nu aveau un loc de muncă asigurat, un acoperiş deasupra capului, aşa cum cere legea…”.

 

    



Tags: Cum   dobori   un   campion   mondial   de   kempo  

Comentarii


Nici un comentariu! Fii primul care comenteaza aceasta stire!

Pentru a putea posta un comentariu trebuie sa fiti autentificat! Autentificati-va aici .

» A picat meciul lui Bute! Motivul: $2.000.000!
» Seminar Internațional de Krav-Maga
» Oradea - Stagiu national Karate Traditional 2010
» Zmara il razbuna pe Lungu - se bate in martie cu Talarovic
» Benny "The Jet" Urquidez: "Bruce Lee era fantastic!"